17. Ian. 2014
Tacere...singuratate... In camera goala, ma pierd in imensul ocean al gandurilor. Doare...singuratatea doare cumplit. Ma intreb...oare cu ce am gresit? Am vrut o viata...am sperat...dar m-am inselat. Pentru a cata oara? Sperante, vise, iluzii...s-au spulberat in seara asta brusc, sub greutatea unui gest... Am crezut ca doar pumnul sau cuvantul dor, insa doare si gestul.
Ma intreb, pentru a cata oara ( nici eu nu mai stiu ) cu ce am gresit...
- Marea ta greseala-ai crezut!, imi striga constiinta in minte..
-Ai crezut in el, ai crezut in viata de familie, ai crezut in liniste...sa-ti mai enumar greselile ?
- Nu...nu este nevoie, lista ar fi prea lunga si ti-ar trebui o viata sa o insiri...
-Ti-am spus sa nu mai crezi, tu nu si nu si nu ! M-ai amagit spunand ca acum va fi altfel... Esti o mincinoasa credula ! A cata oara iti spun ca barbatii sunt toti o apa si in pamant? Egoisti si perversi ! Fac orice pana te au si esti a lor apoi....uita cuvantul doi....noi doi. Exista doar eu( adica ei ). Proasto, asa iti trebuie.
-Ai perfecta dreptate, ii raspund. Am crezut, ca un suflet curat, o iubire sincera, poate schimba egoismul.... M-am inselat...
Las capul in jos tacuta... Constiinta ma priveste dura. Nu mai exista Mila sau compasiune. Asa imi trebuie ca nu am ascultat-o. Acum....e prea tarziu.... S-au poate nu... Poate mai pot face ceva, dar pentru asta imi trebuie vointa... Dar unde este? Unde am pus vointa, ambitia, speranta? Nu mai stiu...
Acum...e noapte... Langa mine mai sta tacuta doar incapatanarea... Pana le voi gasi pe restul, iau incapatanarea un brate si plang.. Atat mi-a mai ramas, in rest...am pierdut tot, includiv respectul de sine... Doare... Rog incapatanarea sa aduca si pe sora ei izolarea... Acum....doar cu ele vreau sa mai stau... In singuratate....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu