Jurnalul unei vieti....17 ian 2014

17. Ian. 2014

Tacere...singuratate... In camera goala, ma pierd in imensul ocean al gandurilor. Doare...singuratatea doare cumplit. Ma intreb...oare cu ce am gresit? Am vrut o viata...am sperat...dar m-am inselat. Pentru a cata oara? Sperante, vise, iluzii...s-au spulberat in seara asta brusc, sub greutatea unui gest... Am crezut ca doar pumnul sau cuvantul dor, insa doare si gestul.
Ma intreb, pentru a cata oara ( nici eu nu mai stiu ) cu ce am gresit...
- Marea ta greseala-ai crezut!, imi striga constiinta in minte..
-Ai crezut in el, ai crezut in viata de familie, ai crezut in liniste...sa-ti mai enumar greselile ?
- Nu...nu este nevoie, lista ar fi prea lunga si ti-ar trebui o viata sa o insiri...
-Ti-am spus sa nu mai crezi, tu nu si nu si nu ! M-ai amagit spunand ca acum va fi altfel... Esti o mincinoasa credula ! A cata oara iti spun ca barbatii sunt toti o apa si in pamant? Egoisti si perversi ! Fac orice pana te au si esti a lor apoi....uita cuvantul doi....noi doi. Exista doar eu( adica ei ). Proasto, asa iti trebuie.
-Ai perfecta dreptate, ii raspund. Am crezut, ca un suflet curat, o iubire sincera, poate schimba egoismul.... M-am inselat...
Las capul in jos tacuta... Constiinta ma priveste dura. Nu mai exista Mila sau compasiune. Asa imi trebuie ca nu am ascultat-o. Acum....e prea tarziu.... S-au poate nu... Poate mai pot face ceva, dar pentru asta imi trebuie vointa... Dar unde este? Unde am pus vointa, ambitia, speranta? Nu mai stiu...
Acum...e noapte... Langa mine mai sta tacuta doar incapatanarea... Pana le voi gasi pe restul, iau incapatanarea un brate si plang.. Atat mi-a mai ramas, in rest...am pierdut tot, includiv respectul de sine... Doare... Rog incapatanarea sa aduca si pe sora ei izolarea... Acum....doar cu ele vreau sa mai stau... In singuratate....

Jurnalul unei vieti...

16. Ian. 2014

Am inchis o usa, am deschis o fereastra. Fereastra sperantei...prin ea au inceput sa se vada raze de soare. Optimismul, speranta, visul, increderea, iubirea s-au adunat, formand un curcubeu minunat. Undeva, la orizont, se mai vad inca nori... Sunt norii de teama... Vantul iubirii ii imprastie incetisor...Ecoul dezamagirii si disperarii se mai aude inca in haul de la baza muntelui urcat incet, cu pasi mici. Mirosul sperantei, a indepartat izul deznadejdii. Sunt eu cu mine, cu eul meu, in linistea odaii. Imi aud rasuflarea linistita, in timp ce ochii privesc tacuti fumul de tigara ce se ridica in aer. Viata...fum...intre ele exista un egal. La fel se duc amandoua. Singura diferenta dintre ele...viata conteaza, fumul nu....

Jurnalul unei vieti

Jurnalul unei vieti...

15.ian. 2014
 Astazi, dupa nenumarate incercari, pun tacuta pe coala de hartie, ganduri... Le adun, le impart, insa nu imi da niciodata fix. Mereu si mereu cu rest... Pana cand, ma intreb?
-Pana cand, vei uita trecutul si vei vedea aleea viitorului...
Ma intorc... In spatele meu, o poarta grea, de lemn, cu un ivar imens, prins in suruburi, ruginite de acum de trecerea zecilor de ani, sta impunatoare. Este inca deschisa... Imi adun fortele si incep sa o imping. Este grea... Dar ambitia este puternica si voi reusi in curand sa o inchid. Mai am nevoie doar de o farama de ajutor. Invoc uitarea... De atat am nevoie sa pot inchide poarta... Oare ....ma aude ?