Cui ii pasa….

Ascult muzica….In caldura din casa ma las dusa de ganduri fara sa vreau...Am ascultat felurite melodii, am trecut prin tot feluri de genuri muzicale, dar toate avand aceeasi tema: romantismul si melancolia....Melodii mai vechi si mai noi....O sclipire..... si mi-am adus aminte de o cantareata care imi placea…Acum ea nu mai este, dar melodiile ei inca ma arunca in lumea mea…..Trecand din melodie in melodie, am realizat ca imi pun uneori aceleasi intrebari ca si ea, imi doresc uneori ce isi dorea si ea ...M-am regasit in multe din melodii, versurile exprimand exact ceea ce simt.....ce imi doresc.
Mi-am dorit mereu “ sa am steaua mea ”…..dar am realizat ca in viata asta nu sunt decat un “ actor grabit ” intr-o lume efemera…Acum am ajuns sa imi pun sinistra intrebare …. ” cui ii pasa de viata mea..”
Uneori ma intreb care a fost rostul meu in acesta viata? Am urmarit de ceva vreme ca prin ceea ce am spus am redat altora increderea in viata, in frumos…Observ ca destule persoane au incredere in mine….Cea mai stranie a fost in momentul cind un pacient ii ceruse unui medic sa imi asigure o locuinta la spital sa fiu aproape de ei……Asistasera la o scena in care un om urma sa moara si eu nu l-am lasat...Nu am putut accepta ca i-a sosit ceasul si l-am smuls din ghearele mortii... Intr-un spital lupti zilnic cu moartea. Asta am facut si eu atunci.....si ironic....am castigat...Atunci, in noaptea aia am fost privita altfel decat un simplu om....Eram un inger ce ii putea salva din moarte....Am fost surprinsa sa aud dupa ani discutii despre ce se intamplase atunci in noaptea aia.....
Poate faptul ca mi-a placut psihologia omului, mi-a placut sa invat sa cunosc oamenii dupa ceea ce fac, ce spun, dupa gesturi. Privesc atent omul ce este in fata mea.....si incerc sa il inteleg , sa ii inteleg comportamentul....incerc sa il inteleg de face ceea ce face, de ce se comporta asa...E cea mai mare provocare pentru mine asta....
Provocarea si mai mare e sa incerc sa inteleg oamenii ce ii cunosc dincolo de un monitor.....
Ironic......incerc sa cunosc pe altii dar nu resesc sa ii cunosc pe cei de langa mine, cu atat mai putin pe mine.....Mi-am deschis sufletul in fata celor care ii consideram prieteni, am intins o mana oricui ia fost greu si am primit inapoi ....lacrimi....
Am incercat sa imi cunosc parinti.....nu am reusit.....Reprosuri....” Tu esti de vina!” “ Daca nu erati voi nu stateam cu el deloc, din cauza voastra am stat sa aveti un tata!” Cuvinte ce mi-au rasunat mereu in minte ....Cuvinte ce m-au ranit profund si ma ranesc si in ziua de azi...... Daca nu ai curaj sa iei viata in propiile maini......daca iti place sa te complaci in anumite situatii, daca iti place sa iti plangi de mila de situatia in care esti ....nu da vina pe cei din jur pentru ceea ce traiesti tu....cu atat mai putin pe copii.....
Vin atunci si ma intreb......cat le-a pasat parintilor mei de viata mea ? Ca m-au educat...ca a avut grija sa fiu sanatoasa, ok, nimic de spus......dar de restul le-a pasat ? Cand a fost tentativa de suicid le-a pasat de ce am facut-o ? Ma intreb zambind trist le-a pasat de viata mea .....Acum dupa ani, ajung sa cred cu tarie ca nu.....Le pasa la fiecare de ce il interesa pe el....Lui de bautura lui ........ei de ....a-si vaiat viata amara avuta langa unul care bea .......Niciunul nu a stiut sa vada ce se intampla cu mine, cu sufletul meu de copil.....
Ani a trecut....am sperat ca odata casatorita, ii va pasa macar putin celui de langa mine de viata mea .....Dar...i-a pasat mai mult de bautra lui, de alte anturajuri.....Totul a culminat cand a pus mana pe cutit sa loveasca......atat ii pasa de viata mea ....
Si cu toate astea.....nu am putut fi niciodata egoista......Mereu mi-a pasat de viata celor din jur...Am riscat tot pentru altii.....pentru ca ma interesa ce se intampla cu viata altora ...Chiar daca nimanui nu ii pasa ce se intampla cu mine .....Daca traiam , daca muream .....ce conta .....eram un nimeni de care isi aducea aminte doar cand aveau nevoie.....
Deziluzii.....amagiri.....Doar in vise nu puteam fi amagita. Acolo totul era frumos. Acolo nu profita nimeni de mine si eram si eu un nume.....
Am renunta totusi la vise, sperand ca se va schimba ceva totusi......Am sperat....am esuat inca odata......Cand am fost stransa de gat....sau data cu capul de pereti ....oare i-a pasat de viata mea ? Cand se ridica tonul la mine fara sa spun mai nimic oare ii pasa de viata mea .....Cand abia ma misc in pat si nimeni nu ma intreaba daca vreau macar un ceai .....oare cui ii pasa atunci de viata mea ....Ironic....nimanui...
Voi putea gasi vreodata raspunsul la stupida intrebare ....cui ii pasa de viata mea ? Nimanui......Atunci......ironic apare o alta intrebare ....De ce mai traiesc oare ?.......De ce....