VISUL ….

“ ….privesc tacuta de sub bolta de vie cerul de vara.Dincolo de bolta …orizontul de un albastru deschis intens.In fractiune de secunda albastrul cerului a disparut , iar el s-a impartit in doua jumatati …
Jumatatea dreapta …era neagra ca pacura, brazdata de fulgere lungice o desicau parca in doua.Din cand in cand , lumini rosietice rupeau acea pacla neagra ....
Jumatatea stanga ...era un nor imens de un alb murdar, cu o forma bizara. Proiectati pe griul imensului nor, o puzderie de nori mici , cu forme frumoase, regulate, parca pictate de mana omului, isi facura aparitia. Agatate de norisori , stateau picaturi mari de ploaie, cu forme perfecte , asemeni lacrimilor.Parca era o armata ce astepta comanda sa invadeze pamantul ...

.... priveam cerul fascinata si cu o senzatie stranie in suflet.M-am intors usor catre grupul din spatele meu si le-am spus incet:
- Ciudat ....va incepe furtuna...
Din grup se auzi raspunsul ferm :
- Nu va incepe , a si inceput !! Priveste cele doua farfurii de pe alee!!!
Am intors capul si am privit …
- Intr-adeavar !! Ai dreptate !!!, am exclamat eu .
Ma uitam cu ochii mariti de groaza la cele doua farfurii intinse aflate ...culmea !! jos pe ciment cu gura in jos. Priveam cum se roteau in jurul unui punct fix...asa cum Pamantul isi urmeaza miscarea de rotatie pe orbita lui ....in jurul soarelui...Zgomotul produs de frecarea lor de ciment , mi se parea asurzitor.
Ma uitam la micul gardut de lemn de pe marginea aleii ce servise odata ca suport de ghivece de flori. Acum ...servea drept ... scurgator de vase... Nici un ghiveci... nici o floare ...doar oale insirate...cratiti...farfurii...tacamuri ...

.... priveam si nu reuseam sa inteleg cum toate acelea , care stateau intr-un echilibru fragil pe gardut, nici macar nu se clinteau sub vantul ce sufla puternic.Doar cele doua farfurii se roteau ... se roteau ... se roteau ... intr-un ritm ametitor si cu in zgomot insuportabil.
Am parasit in graba grupul, ce ramasese in marchijoara batraneasca din tabla si geamuri, si am alergat sa prind farfuriile. Nu mai suportam sa le privesc sau sa le aud. Nu conta fuiorul de vant ce se ridica spre cer asemenea unei palnii tornada ...
Am pasit in el fara sa ma gandesc prea mult si am prins farfuriile .Simteam forta vantului si presiunea lui asupra corpului meu micut. Il simteam cum vrea sa ma desprinda de pamant ...
De o parte ceva ma tinea legata de pamant iar de partea cealalta vantul ma tragea in sus.Erau doua forte ce se luptau pentru micul meu corp ...Nu aveam nicio putere sa ma opun ...Eram ca o papusa legata cu sfori si manevrata de cele doua forte...

.... priveam cele doua jumatati de cer , printre frunzele de deasupra mea , si ma intrebam:
- Oare cine va castiga ?
Si totusi...vantul a fost mai puternic. A inceput sa ma ridice incet – incet...Ma desprindeam de pamant ...Incepusem sa privesc de la inaltime totul din jurul meu ... curtea ...oamenii...Jos pe pamant , vantul se potolise. Parca isi atinsese scopul ...acela de a ma lua ...
Si totusi ...intre mine si cele doua jumatati de cer , era bolta de vie .Parca juca rolul unei bariere in drumul pe care pornisem , o bariera pe care trebuia sa o trec ...Trebuia sa ma strecor printre crengile de vie, printre frunze si ciorchinii de struguri ce abia se formau .
M-am prins cu o mana de barele de fier ce sustineau via.

.... priveam cerul si priveam si pamantul ...Parca totusi nu as fi vrut sa trec dincolo de acea bariera ....Insa acum era prea tarziu...Eram prinsa deja in vartejul acelui vant, ce nu era nici cald , nici rece...
Stateam agatat acolo de bolta si incercam sa ma impotrivesc vantului.Nu mai aveam putere ...Obosisem ...Simteam ca voi renunta la lupta din moment in moment ...
Atunci am simtit doua maini care m-au prins de un picior. Am privit in jos sa vad cine incearca sa ma tina , sa nu am rup de pamant si lumea ce ma inconjurase pana atunci .
MAMA !!!! Mama era cea care lupta contra vantului pentru mine !!!
- Da drumul la maini !! Te tin eu bine !! , mi-a spus ea .
- Imi este frica !!, i-am raspuns cu o voce stinsa si obosita .
- Nu iti fie frica , sunt aici si te tin bine , mi-a soptit ea cu incredere .
Am dat drumul la barele de metal si mama a inceput sa ma traga in jos. Am atins iarasi pamantul.Mama m-a luat de mana si m-a dus la adapost in mica marchijoara batraneasca.

.... priveam pe geam la ploaia ce incepuse sa cada cu stropi mari si torential. Mama....am intors capul sa ii multumesc insa....nu mai era ....Ma salvase apoi se intorsese inapoi in lumea ei .....in lumea ingerilor ....
- MULTUMESC MAMA !!!!....sper sa ma auzi .....”
Incerc si acum sa deslusesc visul ...Ma sperie ...Ce poate semnifica ?
Stiu ca nu odata , am avut vise premonitorii. Pare nebunesc , insa sunt destui care o pot confirma .....Visul asta ...simt ca este un altul...si incerc din rasputeri sa ii inteleg semnificatia .....
Cele doau jumatati de cer : raiul si iadul ? , fericirea si nefericirea ?
Bolta de vie : bariera dintre viata si moarte ? dintre realizare si esec ?
Lupta cu vantul : lupta cu moartea ? lupta cu necazurile ?
De ce , dintre toti care erau acolo , doar MAMA a trebuit sa revina din lumea ei sa ma aduca inapoi pe pamant ? De ce nu m-a lasat sa ma ridic spre cer .......??
O Doamne ...in mintea mea , o multime de intrebari la care caut raspunsul .....Incerc sa inteleg ce a vrut sa mi se transmita prin acest vis si nu reusesc sa le pun capa la cap pe toate .......Ahhhh....... prea multa ceata .....prea multa ambiguitate ......prea multe intrebari si nici un raspuns .... Nu mai pot ..........


Emptysoul, 24 Iunie...