GRESELI...

O regula generala a universului spune ca,atunci cand ne nastem suntem puri. Sufletul nostru
mic, este neatins de rautatile ce ne inconjoara . Este atat de mic, incat in el nu au loc ura,
dusmania, rautatea. Inocenta si puritatea sunt cuvintele ce au loc acolo. Insa cum timpul trece,
pasim incet si in sfera raului , fie ca vrem , fie ca nu vrem .Rautatea incepe sa isi faca
aparitia sub diferite forme . Egoismul isi picura si el , putin cate putin otrava ....
Nu aveti cum sa spuneti : " -Nu e adevarat !!! "
Este si stiti bine ca am dreptate !!
Egoismul se transforma incet in rautate , rautatea in greseli si .....uite`asa incep zalale
lantului sa se lege intre ele ...

"-Ingeras, ii dai si lui putin jucaria ta ?
-NU , vine un raspuns , dat incet printre dinti ..."

sau....

"De ce el sa fie primul la dat pe topogan si nu eu ???? !!!!!!!, spune un copil tipang cat il
tine gura si batand puternic din picior...."

sau...

"Bine ca il iubesti pe el mai mult ca pe mine !!!!!! , se aude incet printre suspine si lacrimi ... "

Si uite asa incep rautatile si greselile ....
Facem greseli ,cu voia sau fara voia noastra . Le facem fara sa ne gandim la repercursiuni ...
V-ati gandit vreodata , cat ii doare pe cei din jur? Cat rau le facem cu greselile noastre ?
Aveti curajul sa spuneti : " am gresit , te rog frumos sa ma ierti !!! "?????
Ma intreb... oare mai putem atenua durerea ce o provocam gresind, cu doar doua cuvinte : IARTA-MA ?
Nu stiu ...am cautat raspunsul si nu l-am gasit nicaieri ...Voi a-ti incercat sa il gasiti ??
Iubim ...gresim....si...cu doar O "gresela" omoram un suflet ....Il trimitem in neant ...in
izolare si durere....

Ne iubim parintii, dar ...cu un simplu gest , un simplu cuvant ii ranim...iar rana doare cumplit.
Ii privim apoi , ii vedem cat sufera si ne intrebam : "dar ce am facut ???","unde am gresit ????",
" ce am spus de s`a suparat asa ???"
Nu , nu pot intelege pentru ca ,ceea ce ne cer ei ...e putina dragoste, o dragoste pe care ei ne`o
ofera neconditionat , inca de la nastere....

Ne iubim copiii, dar ....cu un simplu gest , cu un simplu cuvant ii ranim....si ii doare ingrozitor.
Le privim fata , schingiuita parca de durere, le privim lacrimile , ce se innoada in barba , ii
privim cum se intorc incet si pleca , lasandu-ne singuri si ne intrebam : " ce are ???", " nu poate
intelege ca imi este rau ???,ca nu am timp ???
Nu , nu pot intelege, chipurile acelea de ingeri, ce au venit pe lume in urma unei iubiri , asteapta
de la noi putina iubire ....neconditionata de nimic pe lumea asta , asa cum ei ne`o ofera neconditonat
ince de la primul scancet, de la primul zambet involuntar, inca de la primii pasi facuti , la capatul
carora ii asteapta doua brate sa ii prinda si sa le ofere siguranta ....

Il iubim pe cel de langa noi , dar ...cu un gest , un cuvant rostit sau nerostit, il ranim....
si doare .....Ii sfasie sufletul ....Il privim, cum ne priveste mut. Nu mai are putere sa spuns nimic,
doar chipul ii tradeaza suferinta...Suferinta ce o resimte sufletul lui, si atunic ne intrebam:
"ce am spus ???", " ce am facut???" Il privim mirati,neintelegand nimic din comportamentul lui...
Nu , nu poate intelege greseala noastra , pentru ca ....ne iubeste asa cum suntem ...

Nimeni nu poate intelege de ce gresim. Dar....oare noi putem intelege ca: am gresit ??, unde am gresit ??
cum am gresit ???, de ce am gresit ???
Abia atunci cand vom invata sa raspundem la aceste intrebari , vom invata sa folosim si cele doua cuvinte
ce pot atenua putin durerea pricinuita de greseala noastra . Nu ne trebuie o fraza intreaga, nu ne trebuiesc
motivatii stupide, nu trebuie sa aducem ofrande zeilor, pentru a ne fi iertata greseala . Trebuie sa invatam
sa spunem doar .....IARTA-MA !!!
Atat .......nimic mai mult ....Pentru ca cei de langa noi , ce ne iubesc neconditionat , au invatat sa ne
si ierte atunci cand au invatat sa ne iubeasca .......
E foarte greu sa il pronuntam ...Uneori ne dorim sa o facem , insa buzele noastre refuza cu incapatanare sa
il pronunte .
Insa , eu zic , ca in momentul in care vom costientiza greseala si repercursiunile ei asupra celor din jurul
nostru ne va fi mult mai usor sa il pronuntam .....
Hmmmmm......un cuvant atat de simplu si totusi atat de greu de rostit atunci cand trebuie ....IARTA-MA ....
Uneori preferam sa suferim de pe urma greselii facuta , continuam cu incapatanare sa refuzam sa il pronuntam .
Nu facem decat sa cascam si mai mult vidul ce apre intre noi si ceilalti....Privim vidul ce se mareste ,
cu fiecare greseala care o facem...si ne incapatinam sa spunem .....IARTA-MA ...Apoi ne plangem de mila ca
doare departarea ....
Suntem sadici , sadici chiar cu noi insine , condamnand pe toti , pe ei si pe noi la suferinta ...
Oare de ce ??? Oare de ce ne incapatanam sa il spunem ???

IARTA-MA ......un cuvant atat de simplu si totusi ....atat de complex ....Poate deschide multe...usi inchise.Poate
salva ......suflete....Poate ......face minuni........

Emptysoul , 20 ianuarie 2011