In caldura torida de afara , m-am refugiat in racoarea camerei mele ...Somnul imi cuprinde incet mintea si trupul , ploapele imi acopera ochii usor ....Si totusi contrar senzatiei , vointa e mai presus..... Vreau sa scriu...nu cred ca voi termina tot acum ...insa intensitatea senzatiilor nu imi da pace..... Incep .....apoi ma voi refugia in lumea viselor ....Acolo e lmea mea ...lumea de basm care ....acum pot sustine cu tarie mi-a distrus viata... Lumea fanteziei mele ....O lume fantastica in care iubesc si sunt iubita.....
Doare al dracu de tare cand ma trezesc din visare la realitate ... O realitate crunta ...
“...nu aveam nevoie decat de o femeie la pat ...” cuvinte ce au lovit ca un traznet...Scutur usor din cap incercand sa imi golesc mintea de ele , insa sunt acolo infipte bine ...imi rasuna mereu in jurul meu , ca un ecou , atunci cand imi doresc sa fie ceva de vis ....Ecoul rasuna si ma trezeste la realitate ...
Atunci ....imi pun intrebarea ....”- Ce sunt ??”
Hmm....”- Nimic ....doar un obiect sexual ce stimuleaza poftele ...atat....”
Ma privesc in oglinda ...lacrimile imi curg pe obraji , in timp ce gandul meu zboara.....Privesc imaginea din oglinda si incep sa ii numar defectele .....multe ...renunt , prea mult timp sa le numar ......
Si atunci ...”- De ce ????? De ce sunt privita asa ?????
Am visat cu ochii deschisi , relatia de dragoste bazata pe pasiune si nu pe dorinta animalica ....
Sunt sigura ca nu sunt nici prima , nici ultima femeie ce a costatat ca suntem privite animalic.....Insa ...nu avem curajul sa strigam ce simtim ...Sau daca o facem , daca spunem ce ne-am dori , astfel incat sa simtim ca suntem fiinte cu suflet , ni se spune :” Te porti ca un copil !!”
Daaaaaaaaaa!!!!!!!!!Sunt un sflet de copil , prins pe vecie intr-un trup de adult !!! Asta sunt si nu vreu sa ma schimb ...M-am saturat sa ma simt ....obiect .....sexual ...
Oare a existat vreodata in aceasta viata cineva care sa spuna ca a iubit sincer, ca a facut dragoste nu sex , ca ......a inteles sufletul celui de langa el ?? Nu cred ....
Totul e frumos, de basm , pana la prima noapte ......Acolo ....basmul se pierde in fum , iar instinctele animalice revin in putere .....Pana acolo , esti vazuta ca o femeie, ca o fiinta ce are si suflet .....apoi ......obiect sexual ....
“- Te iubesc dar te vreau ACUM !” Dar oare .....tu vrei atunci ?? Nu conteaza raspunsul ....te vrea si trebuie sa stai .....Daca ridici ochii si spui “ –NU vreau “ ....se ridica vocea si seria de reprosuri incepe ....apoi se ridica pumnul ....Privesti moartea in fata doar pentru ca ai avut curajul sa spui NU ....pentru ca ai avut curajul sa spui ca esti un suflet ...pentru ca ai avut curajul sa ceri dragoste nu sex ....pentru ca ai avut curajul sa spui ca esti fiinta nu obiect sexual.....
Insa cand ......pui in balanta totul ......de o parte viata si de partea cealalta restul ....alegi viata ....alegi sa fii obiect sexual , doar ca sa traiesti .....Apoi ....totul e un teatru meschin ....Un teatru ce il joaca trupul ce este inca viu .....sufletul ...e mort de mult .....calcat in picioare ....Omorat de cel de langa tine ce iti spune ranjind animalic “te iubesc “
Am luptat mereu sa arat ca eu , noi , femeile suntem fiinte nu animale ....insa degeaba .....Am fost si mereu vom fi privite ca pe obiecte sexuale ....Am luptat zadarnic sa readuc sufletul la viata .....insa e o lupta pierduta din start ...
Ma intreb acum ce rost mai are sa lupt ......E in legea tacuta a universului ca femeile sa fie mereu obiecte sexuale nu fiinte cu suflet ....
Pacat , prea tarziu am realizat asta .....Prea tarziu .....Privesc in oglinda si vad ...un suflet mort ...omorat putin cate putin de-a lungul vietii...Am incercat ....si nu odata sa il resuscitez....Insa .....de cate ori se putea vedea o bataie acolo pe monitorul sufletului ....aparea bisturiul ce mai facea o taietura in el ...Una ....si inca una ...si inca una ....pana cand nu mai ramane niciun coltisor fara cicatrice....E mort ....impietrit deja de atatea cicatrici ...
Un suflet mort ...insa in continuare un trup in viata ....un obiect ......sexual ....
Trist dar adevarat ....
EmptySoul, 08 Iulie...
duminică, 31 iulie 2011
VISUL ….
“ ….privesc tacuta de sub bolta de vie cerul de vara.Dincolo de bolta …orizontul de un albastru deschis intens.In fractiune de secunda albastrul cerului a disparut , iar el s-a impartit in doua jumatati …
Jumatatea dreapta …era neagra ca pacura, brazdata de fulgere lungice o desicau parca in doua.Din cand in cand , lumini rosietice rupeau acea pacla neagra ....
Jumatatea stanga ...era un nor imens de un alb murdar, cu o forma bizara. Proiectati pe griul imensului nor, o puzderie de nori mici , cu forme frumoase, regulate, parca pictate de mana omului, isi facura aparitia. Agatate de norisori , stateau picaturi mari de ploaie, cu forme perfecte , asemeni lacrimilor.Parca era o armata ce astepta comanda sa invadeze pamantul ...
.... priveam cerul fascinata si cu o senzatie stranie in suflet.M-am intors usor catre grupul din spatele meu si le-am spus incet:
- Ciudat ....va incepe furtuna...
Din grup se auzi raspunsul ferm :
- Nu va incepe , a si inceput !! Priveste cele doua farfurii de pe alee!!!
Am intors capul si am privit …
- Intr-adeavar !! Ai dreptate !!!, am exclamat eu .
Ma uitam cu ochii mariti de groaza la cele doua farfurii intinse aflate ...culmea !! jos pe ciment cu gura in jos. Priveam cum se roteau in jurul unui punct fix...asa cum Pamantul isi urmeaza miscarea de rotatie pe orbita lui ....in jurul soarelui...Zgomotul produs de frecarea lor de ciment , mi se parea asurzitor.
Ma uitam la micul gardut de lemn de pe marginea aleii ce servise odata ca suport de ghivece de flori. Acum ...servea drept ... scurgator de vase... Nici un ghiveci... nici o floare ...doar oale insirate...cratiti...farfurii...tacamuri ...
.... priveam si nu reuseam sa inteleg cum toate acelea , care stateau intr-un echilibru fragil pe gardut, nici macar nu se clinteau sub vantul ce sufla puternic.Doar cele doua farfurii se roteau ... se roteau ... se roteau ... intr-un ritm ametitor si cu in zgomot insuportabil.
Am parasit in graba grupul, ce ramasese in marchijoara batraneasca din tabla si geamuri, si am alergat sa prind farfuriile. Nu mai suportam sa le privesc sau sa le aud. Nu conta fuiorul de vant ce se ridica spre cer asemenea unei palnii tornada ...
Am pasit in el fara sa ma gandesc prea mult si am prins farfuriile .Simteam forta vantului si presiunea lui asupra corpului meu micut. Il simteam cum vrea sa ma desprinda de pamant ...
De o parte ceva ma tinea legata de pamant iar de partea cealalta vantul ma tragea in sus.Erau doua forte ce se luptau pentru micul meu corp ...Nu aveam nicio putere sa ma opun ...Eram ca o papusa legata cu sfori si manevrata de cele doua forte...
.... priveam cele doua jumatati de cer , printre frunzele de deasupra mea , si ma intrebam:
- Oare cine va castiga ?
Si totusi...vantul a fost mai puternic. A inceput sa ma ridice incet – incet...Ma desprindeam de pamant ...Incepusem sa privesc de la inaltime totul din jurul meu ... curtea ...oamenii...Jos pe pamant , vantul se potolise. Parca isi atinsese scopul ...acela de a ma lua ...
Si totusi ...intre mine si cele doua jumatati de cer , era bolta de vie .Parca juca rolul unei bariere in drumul pe care pornisem , o bariera pe care trebuia sa o trec ...Trebuia sa ma strecor printre crengile de vie, printre frunze si ciorchinii de struguri ce abia se formau .
M-am prins cu o mana de barele de fier ce sustineau via.
.... priveam cerul si priveam si pamantul ...Parca totusi nu as fi vrut sa trec dincolo de acea bariera ....Insa acum era prea tarziu...Eram prinsa deja in vartejul acelui vant, ce nu era nici cald , nici rece...
Stateam agatat acolo de bolta si incercam sa ma impotrivesc vantului.Nu mai aveam putere ...Obosisem ...Simteam ca voi renunta la lupta din moment in moment ...
Atunci am simtit doua maini care m-au prins de un picior. Am privit in jos sa vad cine incearca sa ma tina , sa nu am rup de pamant si lumea ce ma inconjurase pana atunci .
MAMA !!!! Mama era cea care lupta contra vantului pentru mine !!!
- Da drumul la maini !! Te tin eu bine !! , mi-a spus ea .
- Imi este frica !!, i-am raspuns cu o voce stinsa si obosita .
- Nu iti fie frica , sunt aici si te tin bine , mi-a soptit ea cu incredere .
Am dat drumul la barele de metal si mama a inceput sa ma traga in jos. Am atins iarasi pamantul.Mama m-a luat de mana si m-a dus la adapost in mica marchijoara batraneasca.
.... priveam pe geam la ploaia ce incepuse sa cada cu stropi mari si torential. Mama....am intors capul sa ii multumesc insa....nu mai era ....Ma salvase apoi se intorsese inapoi in lumea ei .....in lumea ingerilor ....
- MULTUMESC MAMA !!!!....sper sa ma auzi .....”
Incerc si acum sa deslusesc visul ...Ma sperie ...Ce poate semnifica ?
Stiu ca nu odata , am avut vise premonitorii. Pare nebunesc , insa sunt destui care o pot confirma .....Visul asta ...simt ca este un altul...si incerc din rasputeri sa ii inteleg semnificatia .....
Cele doau jumatati de cer : raiul si iadul ? , fericirea si nefericirea ?
Bolta de vie : bariera dintre viata si moarte ? dintre realizare si esec ?
Lupta cu vantul : lupta cu moartea ? lupta cu necazurile ?
De ce , dintre toti care erau acolo , doar MAMA a trebuit sa revina din lumea ei sa ma aduca inapoi pe pamant ? De ce nu m-a lasat sa ma ridic spre cer .......??
O Doamne ...in mintea mea , o multime de intrebari la care caut raspunsul .....Incerc sa inteleg ce a vrut sa mi se transmita prin acest vis si nu reusesc sa le pun capa la cap pe toate .......Ahhhh....... prea multa ceata .....prea multa ambiguitate ......prea multe intrebari si nici un raspuns .... Nu mai pot ..........
Emptysoul, 24 Iunie...
Jumatatea dreapta …era neagra ca pacura, brazdata de fulgere lungice o desicau parca in doua.Din cand in cand , lumini rosietice rupeau acea pacla neagra ....
Jumatatea stanga ...era un nor imens de un alb murdar, cu o forma bizara. Proiectati pe griul imensului nor, o puzderie de nori mici , cu forme frumoase, regulate, parca pictate de mana omului, isi facura aparitia. Agatate de norisori , stateau picaturi mari de ploaie, cu forme perfecte , asemeni lacrimilor.Parca era o armata ce astepta comanda sa invadeze pamantul ...
.... priveam cerul fascinata si cu o senzatie stranie in suflet.M-am intors usor catre grupul din spatele meu si le-am spus incet:
- Ciudat ....va incepe furtuna...
Din grup se auzi raspunsul ferm :
- Nu va incepe , a si inceput !! Priveste cele doua farfurii de pe alee!!!
Am intors capul si am privit …
- Intr-adeavar !! Ai dreptate !!!, am exclamat eu .
Ma uitam cu ochii mariti de groaza la cele doua farfurii intinse aflate ...culmea !! jos pe ciment cu gura in jos. Priveam cum se roteau in jurul unui punct fix...asa cum Pamantul isi urmeaza miscarea de rotatie pe orbita lui ....in jurul soarelui...Zgomotul produs de frecarea lor de ciment , mi se parea asurzitor.
Ma uitam la micul gardut de lemn de pe marginea aleii ce servise odata ca suport de ghivece de flori. Acum ...servea drept ... scurgator de vase... Nici un ghiveci... nici o floare ...doar oale insirate...cratiti...farfurii...tacamuri ...
.... priveam si nu reuseam sa inteleg cum toate acelea , care stateau intr-un echilibru fragil pe gardut, nici macar nu se clinteau sub vantul ce sufla puternic.Doar cele doua farfurii se roteau ... se roteau ... se roteau ... intr-un ritm ametitor si cu in zgomot insuportabil.
Am parasit in graba grupul, ce ramasese in marchijoara batraneasca din tabla si geamuri, si am alergat sa prind farfuriile. Nu mai suportam sa le privesc sau sa le aud. Nu conta fuiorul de vant ce se ridica spre cer asemenea unei palnii tornada ...
Am pasit in el fara sa ma gandesc prea mult si am prins farfuriile .Simteam forta vantului si presiunea lui asupra corpului meu micut. Il simteam cum vrea sa ma desprinda de pamant ...
De o parte ceva ma tinea legata de pamant iar de partea cealalta vantul ma tragea in sus.Erau doua forte ce se luptau pentru micul meu corp ...Nu aveam nicio putere sa ma opun ...Eram ca o papusa legata cu sfori si manevrata de cele doua forte...
.... priveam cele doua jumatati de cer , printre frunzele de deasupra mea , si ma intrebam:
- Oare cine va castiga ?
Si totusi...vantul a fost mai puternic. A inceput sa ma ridice incet – incet...Ma desprindeam de pamant ...Incepusem sa privesc de la inaltime totul din jurul meu ... curtea ...oamenii...Jos pe pamant , vantul se potolise. Parca isi atinsese scopul ...acela de a ma lua ...
Si totusi ...intre mine si cele doua jumatati de cer , era bolta de vie .Parca juca rolul unei bariere in drumul pe care pornisem , o bariera pe care trebuia sa o trec ...Trebuia sa ma strecor printre crengile de vie, printre frunze si ciorchinii de struguri ce abia se formau .
M-am prins cu o mana de barele de fier ce sustineau via.
.... priveam cerul si priveam si pamantul ...Parca totusi nu as fi vrut sa trec dincolo de acea bariera ....Insa acum era prea tarziu...Eram prinsa deja in vartejul acelui vant, ce nu era nici cald , nici rece...
Stateam agatat acolo de bolta si incercam sa ma impotrivesc vantului.Nu mai aveam putere ...Obosisem ...Simteam ca voi renunta la lupta din moment in moment ...
Atunci am simtit doua maini care m-au prins de un picior. Am privit in jos sa vad cine incearca sa ma tina , sa nu am rup de pamant si lumea ce ma inconjurase pana atunci .
MAMA !!!! Mama era cea care lupta contra vantului pentru mine !!!
- Da drumul la maini !! Te tin eu bine !! , mi-a spus ea .
- Imi este frica !!, i-am raspuns cu o voce stinsa si obosita .
- Nu iti fie frica , sunt aici si te tin bine , mi-a soptit ea cu incredere .
Am dat drumul la barele de metal si mama a inceput sa ma traga in jos. Am atins iarasi pamantul.Mama m-a luat de mana si m-a dus la adapost in mica marchijoara batraneasca.
.... priveam pe geam la ploaia ce incepuse sa cada cu stropi mari si torential. Mama....am intors capul sa ii multumesc insa....nu mai era ....Ma salvase apoi se intorsese inapoi in lumea ei .....in lumea ingerilor ....
- MULTUMESC MAMA !!!!....sper sa ma auzi .....”
Incerc si acum sa deslusesc visul ...Ma sperie ...Ce poate semnifica ?
Stiu ca nu odata , am avut vise premonitorii. Pare nebunesc , insa sunt destui care o pot confirma .....Visul asta ...simt ca este un altul...si incerc din rasputeri sa ii inteleg semnificatia .....
Cele doau jumatati de cer : raiul si iadul ? , fericirea si nefericirea ?
Bolta de vie : bariera dintre viata si moarte ? dintre realizare si esec ?
Lupta cu vantul : lupta cu moartea ? lupta cu necazurile ?
De ce , dintre toti care erau acolo , doar MAMA a trebuit sa revina din lumea ei sa ma aduca inapoi pe pamant ? De ce nu m-a lasat sa ma ridic spre cer .......??
O Doamne ...in mintea mea , o multime de intrebari la care caut raspunsul .....Incerc sa inteleg ce a vrut sa mi se transmita prin acest vis si nu reusesc sa le pun capa la cap pe toate .......Ahhhh....... prea multa ceata .....prea multa ambiguitate ......prea multe intrebari si nici un raspuns .... Nu mai pot ..........
Emptysoul, 24 Iunie...
DE CE DOARE ......
De ce uneori vorbele dor mai rau decat lovitura de pumn …..De ce uneori sufletul este mai chinuit decat un prizonier in puscarie ….De ce sentimental de vinovatie apasa pe umerii nostrii mai mult decat un sac plin cu …tot ce e mai greu pe lumea asta …..
Doamne cat dor ......dor cumplit toate astea ...!!! De ce ne multumim sa trecem prin viata ca niste trupuri goale .....
De ce lovitura vorbelor ne biciuie sufletul necontenit ....omorandu-l putin cate putin ....in timp ce trupul se apropie amenintator de prapastia mortii.....
Uneori .....ne credem ingeri ....lasati sa ajute prin simpla atingere a aripilor lui .....Un inger alb ....Visam ca ...tot ce atingem se preface in frumos si ....vindecam tot ce altii au ranit ....Sau .....poate ca exista astfel de ingeri ...Am sperat sa ma numar printre ei.....mi-am dorit enorm , insa ....am visat ...
GRESIT !!!!!!!!!!!!! imi striga o voce......Deschid ochii si privesc realitatea......Doamne cat adevar .....Am vrut sa fiu .......ceva ce nu mi-a fost scris .....un inger alb ......
Se pare ca ursitoarele mele .....mi-au prezis altceva .....UN inger negru .....un inger al intunericului si al mortii......
Inchid ochii si imi vad calea ..... In fata mea se deschide o prapastie ....Cobor in ea , alaturi de altii .....Insotesc un convoi mortuar......al sufletelor ce am reusit sa le distrug prin existenta mea ....
Mi-am deschis aripile si am atins.....omorand tot ce era viu in jurul meu. In egoismul meu am omorat si pe cei ce mi-au intins o mana atunci cand.....Am omorat suflete nevinovate ...am omorat suflete ce meritau tot ce e mai bun pe lumea asta .....
O , Doamne!!!!!!!!!.......Doare cumplit privelistea acelui cortegiu funerar.....Doare cumlit sa vad repercursiunile faptelor mele.....Doare cumplit sa ii vad pe cei din jurul meu platind pentru greselile mele....
Am condamnat la suferinta suflete nevinovate.....
In vartejul lui si in agitatia evenimentelor , cortegiul ma atrage in el . Ma alatur tacuta celor ce fac parte din el .....Doare cumplit cand ridic ochii si ii privesc pe cei ramasi sus..
Incep sa imi pun intrebari .......De ce doare ? Nu singura am coborat in aceasta prapastie ingusta deschisa in fata mea ? Nu singura am acceptat sa prind acea mana ca ma tragea in jos??????
Oare de ce doare acum ????? De ce doare cumplit sa privesc de jos pe toti cei dragi ramasi acolo sus ??
A durut cumplit trecerea prin acea fanta injusta deschisa in fata mea .....A lasat rani pe trupul meu si asa plin de rani ....A adancit si mai mult ranile ce sangerau cumplit in sufletul meu ....
O durere cumplita imi biciuie trupul si sufletul....si asa lovite necontenit de valurile vietii ...Doamne ce durere violenta ......nu o mai suport....
O , Doamneeee !!!!!!! Rogu-te pune odata capat acestui chin necontenit !!!Nu il mai suport !!!! Doare !!! Doare al dracu de tare !!!!!!! Nu mai pot !!! Nu mai pot ...
E rece...inaintam cu cortegiul ....si e din ce in ce mai rece ...... Gheata pune stapanire peste sufletele noastre moarte ....Doar trupurile sunt undeva acolo sus ......bantuind prin lume si incercand sa isi caute sufletele ....Trupuri fara viata .....
Privesc in jurul meu si ......doare cumplit cand vad cate astfel de trupuri sunt ....Imi dau seama ca ma numar printre ele , chiar daca refuzam cu tarie acest lucru .....Ma amageam cumplit sperand .....Hmmmmm.... Oare ce am sperat ??? Sa fiu un inger alb ....sa ating cu energia aripilor mele pe toti ce ii simteam in suferinta , sa incerc sa le-o iau asupra mea .......Gresit ....Nu sunt decat un inger intunecat .....iar tot ce ating se preface in scrum ....trupuri ....suflete ....vieti ....Totul e distrus ...
In egoismul meu am incercat sa controlez mintile tuturor......Insa acest control s-a intors impotriva mea ca un bumerang . A lovit si .....doare cumplit .....
Nu imi ramane decat .....sa ma multumesc sa insotesc acel cortegiu care m-a atras in alaiul lui.....Nu mai pot lupta ....Mainile ce alta data se intindeau spre mine de acolo de sus ....nu mai ajung la mine ......sunt din ce in ce mai departe ....As vrea sa innot impotriva acelui val de oameni din cortegiu , dar sunt prea multi iar eu sunt singura ...... Doare cumplit .....insa am inceput sa ma invat cu durerea ce ma biciuie necontenit .Am invatat de la cei ce sunt alaturi de mine in acel cortegiu sa nu ma mai intreb .....de ce doare ?? M-au invatat sa .....imi accept destinul ....sa accept un .....suflet mort ....intr-un trup de piatra ......
Doare ......doare ......doare .....Nu mai simt ......E mort ......sunt .......moarta ......E o realitate ce doare dar ....e cat se poate de adevarata .....Am crezut ca imi pot uni trupul si sufletul in lumea de sus si pot fi fericita .....Gresit ....sunt si voi fi pe vesnicie impartita in doua ......Trupul .......va bantui in continuare prin lumea de sus ......stingher si pastrand urmele loviturilor vietii......iar sufletul .....offffffff......... sufletul va insotii mereu alaiul sufletelor moarte in care a fost prins ......
Asa a fost si va fi mereu .....chiar daca am incercat sa lupt sa fie altfel.
Doare .....doare cumplit si va durea in continuare.......Realitatea va fi aceeasi si nu o voi putea schimba decat cand ......sufletul si trupul vor devenii un tot .....in lumea tacuta si rece a umbrelor ......
Atunci ....nu va mai durea nimic ......nimic ......
EmptySoul, 29 Martie ......
Doamne cat dor ......dor cumplit toate astea ...!!! De ce ne multumim sa trecem prin viata ca niste trupuri goale .....
De ce lovitura vorbelor ne biciuie sufletul necontenit ....omorandu-l putin cate putin ....in timp ce trupul se apropie amenintator de prapastia mortii.....
Uneori .....ne credem ingeri ....lasati sa ajute prin simpla atingere a aripilor lui .....Un inger alb ....Visam ca ...tot ce atingem se preface in frumos si ....vindecam tot ce altii au ranit ....Sau .....poate ca exista astfel de ingeri ...Am sperat sa ma numar printre ei.....mi-am dorit enorm , insa ....am visat ...
GRESIT !!!!!!!!!!!!! imi striga o voce......Deschid ochii si privesc realitatea......Doamne cat adevar .....Am vrut sa fiu .......ceva ce nu mi-a fost scris .....un inger alb ......
Se pare ca ursitoarele mele .....mi-au prezis altceva .....UN inger negru .....un inger al intunericului si al mortii......
Inchid ochii si imi vad calea ..... In fata mea se deschide o prapastie ....Cobor in ea , alaturi de altii .....Insotesc un convoi mortuar......al sufletelor ce am reusit sa le distrug prin existenta mea ....
Mi-am deschis aripile si am atins.....omorand tot ce era viu in jurul meu. In egoismul meu am omorat si pe cei ce mi-au intins o mana atunci cand.....Am omorat suflete nevinovate ...am omorat suflete ce meritau tot ce e mai bun pe lumea asta .....
O , Doamne!!!!!!!!!.......Doare cumplit privelistea acelui cortegiu funerar.....Doare cumlit sa vad repercursiunile faptelor mele.....Doare cumplit sa ii vad pe cei din jurul meu platind pentru greselile mele....
Am condamnat la suferinta suflete nevinovate.....
In vartejul lui si in agitatia evenimentelor , cortegiul ma atrage in el . Ma alatur tacuta celor ce fac parte din el .....Doare cumplit cand ridic ochii si ii privesc pe cei ramasi sus..
Incep sa imi pun intrebari .......De ce doare ? Nu singura am coborat in aceasta prapastie ingusta deschisa in fata mea ? Nu singura am acceptat sa prind acea mana ca ma tragea in jos??????
Oare de ce doare acum ????? De ce doare cumplit sa privesc de jos pe toti cei dragi ramasi acolo sus ??
A durut cumplit trecerea prin acea fanta injusta deschisa in fata mea .....A lasat rani pe trupul meu si asa plin de rani ....A adancit si mai mult ranile ce sangerau cumplit in sufletul meu ....
O durere cumplita imi biciuie trupul si sufletul....si asa lovite necontenit de valurile vietii ...Doamne ce durere violenta ......nu o mai suport....
O , Doamneeee !!!!!!! Rogu-te pune odata capat acestui chin necontenit !!!Nu il mai suport !!!! Doare !!! Doare al dracu de tare !!!!!!! Nu mai pot !!! Nu mai pot ...
E rece...inaintam cu cortegiul ....si e din ce in ce mai rece ...... Gheata pune stapanire peste sufletele noastre moarte ....Doar trupurile sunt undeva acolo sus ......bantuind prin lume si incercand sa isi caute sufletele ....Trupuri fara viata .....
Privesc in jurul meu si ......doare cumplit cand vad cate astfel de trupuri sunt ....Imi dau seama ca ma numar printre ele , chiar daca refuzam cu tarie acest lucru .....Ma amageam cumplit sperand .....Hmmmmm.... Oare ce am sperat ??? Sa fiu un inger alb ....sa ating cu energia aripilor mele pe toti ce ii simteam in suferinta , sa incerc sa le-o iau asupra mea .......Gresit ....Nu sunt decat un inger intunecat .....iar tot ce ating se preface in scrum ....trupuri ....suflete ....vieti ....Totul e distrus ...
In egoismul meu am incercat sa controlez mintile tuturor......Insa acest control s-a intors impotriva mea ca un bumerang . A lovit si .....doare cumplit .....
Nu imi ramane decat .....sa ma multumesc sa insotesc acel cortegiu care m-a atras in alaiul lui.....Nu mai pot lupta ....Mainile ce alta data se intindeau spre mine de acolo de sus ....nu mai ajung la mine ......sunt din ce in ce mai departe ....As vrea sa innot impotriva acelui val de oameni din cortegiu , dar sunt prea multi iar eu sunt singura ...... Doare cumplit .....insa am inceput sa ma invat cu durerea ce ma biciuie necontenit .Am invatat de la cei ce sunt alaturi de mine in acel cortegiu sa nu ma mai intreb .....de ce doare ?? M-au invatat sa .....imi accept destinul ....sa accept un .....suflet mort ....intr-un trup de piatra ......
Doare ......doare ......doare .....Nu mai simt ......E mort ......sunt .......moarta ......E o realitate ce doare dar ....e cat se poate de adevarata .....Am crezut ca imi pot uni trupul si sufletul in lumea de sus si pot fi fericita .....Gresit ....sunt si voi fi pe vesnicie impartita in doua ......Trupul .......va bantui in continuare prin lumea de sus ......stingher si pastrand urmele loviturilor vietii......iar sufletul .....offffffff......... sufletul va insotii mereu alaiul sufletelor moarte in care a fost prins ......
Asa a fost si va fi mereu .....chiar daca am incercat sa lupt sa fie altfel.
Doare .....doare cumplit si va durea in continuare.......Realitatea va fi aceeasi si nu o voi putea schimba decat cand ......sufletul si trupul vor devenii un tot .....in lumea tacuta si rece a umbrelor ......
Atunci ....nu va mai durea nimic ......nimic ......
EmptySoul, 29 Martie ......
NU CRED……
A fost o vreme cand ….viata mea avea niste devize....facusem un juramant sperand ca am taria sa il respect …Increderea mea in oameni era mai mult decat nula …..Nu doar o persoana , ci mai multe incercau, prin discutii sa imi demonstreze ca ma insel …..Uneori …in tacerea noptii chiar ajungeam sa imi pun si eu intrebarea daca ma insel sau nu …
Apoi…ceva mi-a schimbat viata ….am inceput sa cred iar in prietenie , in frumusetea vietii….CEA MAI MARE GRESEALA A VIETII MELE …..Am crezut ca …..totusi pot exista si oameni sinceri ….am crezut ca totusi ….poate exista o prietenia adevarata…. Am crezut ca poti spune cu inima deschisa …te iubesc mai mult ca pe o soara …sau un frate … Am crezut ca …pot exista persoane pentru care sa sacrifice o parte din viata ta astfel incat sa ii vezi fericiti …..mai ales ca…..atunci cand e vorba de o prietenie sincera nu ceream nimic in schimb ….doar o …simpla prietenie …
Acum …cand ironia vietii a facut sa fiu impinsa in prapastie , chiar de cei pentru care mi-as fi dat viata …..Offffffffffff……….chiar ma gandesc ca mi-au facut un bine ….Mi-au aratat ca aveam dreptate , iar sentimentele mele nu ma inseala ……Ma amageam de una singura creind iluzii….
Scriind acum …..aici ……imi dau seama ca mi-au facut un mare bine ….Au intarit vorbele mele ….daca pana acum mai aveam un gram de speranta ca ma insel …acum sunt ABSOLUT SIGURA ca am avut perfecta dreptate in tot ce spusesem …..
NU cred in PRIETENIE , ea nu exista , exista doar interese meschine , mascate de cuvantul prietenie…
http://www.youtube.com/watch?v=F46Qg9GcrnE
NU cred in DRAGOSTE, ea nu exista, exista doar necesitatea sa ai pe cineva langa tine.
http://www.youtube.com/watch?v=lvm6ne4wKo4
NU cred in IUBIRE, ea nu exista, exista doar senzatia ca ai iubi pe cineva , insa este doar iubirea de sine insusi atat. ….
http://www.youtube.com/watch?v=JtpyHjBIyiA
NU cred in ROMANTISM, el nu exista, exista doar imprejurarile pe care le creezi sa poti profita de cineva.
http://www.youtube.com/watch?v=XjYAE43U5mY
NU cred in BUNATATE, ea nu exista, exista doar fatada, dedesubt este doar interesul de a-ti rezolva tu problemele .
http://www.youtube.com/watch?v=KJ_IRvyGfmI&feature=related
NU cred in VESELIE, ea nu exista, exista doar tristete, iar prin grimasele ce le facem , incercam sa mascam tristetea....deplorabil chin , acela de a aratat fericiti .....
http://www.youtube.com/watch?v=hdjQgsx7epo
NU cred in OAMENI, ei nu exista, sunt doar fantome, ce se invart in jurul tau , plini de ura si dusmanie.
http://www.youtube.com/watch?v=QdZ0XBokHHM&feature=related
NU cred in FRUMOS, el nu exista, exista doar diformitati ce iti bantuie visele creindu-ti cosmaruri…..
http://www.youtube.com/watch?v=393XwRsuPEY
NU cred in ADEVAR, el nu exista , sunt doar cuvinte ce se spun cu zambetul pe buze mascand minciuni neegalabile.
http://www.youtube.com/watch?v=QdZ0XBokHHM&feature=related
NU cred in VIATA , ea nu exista , exista doar moarte , iar noi .....suntem zombii ce umbla buimaci prin lume asteptand momentul trecerii in viata astrala.
http://www.youtube.com/watch?v=B56tBE0HAsU
NU cred in SPERANTA, ea nu exista , exista doar amagire , in dorinta de a crede ca va fi mai bine....minciuna curata......
http://www.youtube.com/watch?v=tH2w6Oxx0kQ
Inainte ……credeam in cuvinte precum …..URA, DUSMANIE, MINCIUNA, FATARNICIE, SINGURATATE, TRISTETE. Am sperat ….oare ce am sperat …. Ca ma pot insela ??????
O doamneeeeeeeeeee De ce ?????? de ce , de ce …… de ce …….. Ridic mainile inspre tine sit e intreb ….DE CE……. Cu ce ma gresit sa merit toate astea …..
Am sperat …cand am hotarat sa imi refac viata ….ca el imi va arata ca se poate iubi frumos ……M-am inselat …Eram un simplu obiect bun doar ….folosinta ..
Am sperat cand am avut copii….ca vor fi langa mine macar cu o vorba aratandu-mi astefl ca nu sunt dora o umbra ci un suflet …..Am cerut prea mult copiilor …in dispartrea de a invinge singuratatea …ma agata de ei cerandu-le sa se sacrifice pentru mine ….Nu pot continua asa ..am fost invatat sa ma sacrifice eu pentru altii ……nu sa cer sacrificii in favoarea mea ….
Am indraznit sa mai sper un singur lucru de la viata asta …am sperat sa existe macar un prieten pe care sa-l pot considera sincer …m-am inselat iar amarnic …..
Mai pot doar acum ….de pe fundul prapastie unde m-au impins razand …sa redevin cea dinainte ….sa deschid ochii si sa vad cata dreptate am avut cu vorbele mele ……
Mai pot sa …..le multumesc pentru ca mi-au aratat ca …..ceea ce simt , nu ma inseala niciodata …iar ce simteam atunci era lucrul cel mai corect……
Daca inainte spuneam ……” Pana acum nu a reusit nimeni sa imi demonstreze contrariu......” acum …… sunt sigura ca NU EXISTA nimeni care sa imi demonstreze contrariul……
EmptySoul, 08 Mai...
Apoi…ceva mi-a schimbat viata ….am inceput sa cred iar in prietenie , in frumusetea vietii….CEA MAI MARE GRESEALA A VIETII MELE …..Am crezut ca …..totusi pot exista si oameni sinceri ….am crezut ca totusi ….poate exista o prietenia adevarata…. Am crezut ca poti spune cu inima deschisa …te iubesc mai mult ca pe o soara …sau un frate … Am crezut ca …pot exista persoane pentru care sa sacrifice o parte din viata ta astfel incat sa ii vezi fericiti …..mai ales ca…..atunci cand e vorba de o prietenie sincera nu ceream nimic in schimb ….doar o …simpla prietenie …
Acum …cand ironia vietii a facut sa fiu impinsa in prapastie , chiar de cei pentru care mi-as fi dat viata …..Offffffffffff……….chiar ma gandesc ca mi-au facut un bine ….Mi-au aratat ca aveam dreptate , iar sentimentele mele nu ma inseala ……Ma amageam de una singura creind iluzii….
Scriind acum …..aici ……imi dau seama ca mi-au facut un mare bine ….Au intarit vorbele mele ….daca pana acum mai aveam un gram de speranta ca ma insel …acum sunt ABSOLUT SIGURA ca am avut perfecta dreptate in tot ce spusesem …..
NU cred in PRIETENIE , ea nu exista , exista doar interese meschine , mascate de cuvantul prietenie…
http://www.youtube.com/watch?v=F46Qg9GcrnE
NU cred in DRAGOSTE, ea nu exista, exista doar necesitatea sa ai pe cineva langa tine.
http://www.youtube.com/watch?v=lvm6ne4wKo4
NU cred in IUBIRE, ea nu exista, exista doar senzatia ca ai iubi pe cineva , insa este doar iubirea de sine insusi atat. ….
http://www.youtube.com/watch?v=JtpyHjBIyiA
NU cred in ROMANTISM, el nu exista, exista doar imprejurarile pe care le creezi sa poti profita de cineva.
http://www.youtube.com/watch?v=XjYAE43U5mY
NU cred in BUNATATE, ea nu exista, exista doar fatada, dedesubt este doar interesul de a-ti rezolva tu problemele .
http://www.youtube.com/watch?v=KJ_IRvyGfmI&feature=related
NU cred in VESELIE, ea nu exista, exista doar tristete, iar prin grimasele ce le facem , incercam sa mascam tristetea....deplorabil chin , acela de a aratat fericiti .....
http://www.youtube.com/watch?v=hdjQgsx7epo
NU cred in OAMENI, ei nu exista, sunt doar fantome, ce se invart in jurul tau , plini de ura si dusmanie.
http://www.youtube.com/watch?v=QdZ0XBokHHM&feature=related
NU cred in FRUMOS, el nu exista, exista doar diformitati ce iti bantuie visele creindu-ti cosmaruri…..
http://www.youtube.com/watch?v=393XwRsuPEY
NU cred in ADEVAR, el nu exista , sunt doar cuvinte ce se spun cu zambetul pe buze mascand minciuni neegalabile.
http://www.youtube.com/watch?v=QdZ0XBokHHM&feature=related
NU cred in VIATA , ea nu exista , exista doar moarte , iar noi .....suntem zombii ce umbla buimaci prin lume asteptand momentul trecerii in viata astrala.
http://www.youtube.com/watch?v=B56tBE0HAsU
NU cred in SPERANTA, ea nu exista , exista doar amagire , in dorinta de a crede ca va fi mai bine....minciuna curata......
http://www.youtube.com/watch?v=tH2w6Oxx0kQ
Inainte ……credeam in cuvinte precum …..URA, DUSMANIE, MINCIUNA, FATARNICIE, SINGURATATE, TRISTETE. Am sperat ….oare ce am sperat …. Ca ma pot insela ??????
O doamneeeeeeeeeee De ce ?????? de ce , de ce …… de ce …….. Ridic mainile inspre tine sit e intreb ….DE CE……. Cu ce ma gresit sa merit toate astea …..
Am sperat …cand am hotarat sa imi refac viata ….ca el imi va arata ca se poate iubi frumos ……M-am inselat …Eram un simplu obiect bun doar ….folosinta ..
Am sperat cand am avut copii….ca vor fi langa mine macar cu o vorba aratandu-mi astefl ca nu sunt dora o umbra ci un suflet …..Am cerut prea mult copiilor …in dispartrea de a invinge singuratatea …ma agata de ei cerandu-le sa se sacrifice pentru mine ….Nu pot continua asa ..am fost invatat sa ma sacrifice eu pentru altii ……nu sa cer sacrificii in favoarea mea ….
Am indraznit sa mai sper un singur lucru de la viata asta …am sperat sa existe macar un prieten pe care sa-l pot considera sincer …m-am inselat iar amarnic …..
Mai pot doar acum ….de pe fundul prapastie unde m-au impins razand …sa redevin cea dinainte ….sa deschid ochii si sa vad cata dreptate am avut cu vorbele mele ……
Mai pot sa …..le multumesc pentru ca mi-au aratat ca …..ceea ce simt , nu ma inseala niciodata …iar ce simteam atunci era lucrul cel mai corect……
Daca inainte spuneam ……” Pana acum nu a reusit nimeni sa imi demonstreze contrariu......” acum …… sunt sigura ca NU EXISTA nimeni care sa imi demonstreze contrariul……
EmptySoul, 08 Mai...
IERI ...SI...AZI.....
Ieri .....totul se prabusea intr-un abis . Era intunecat si rece .Imi cerea ca sufletul meu
sa plece in lumea tacuta a umbrelor ...Priveam cu ochii pustii totul in jurul meu. Tacere....atat...Linistea ma inconjoara...Plutesc ....Caldura se transforma incet , incet in frig...Nu il simt. Calmul pune stapanire pe mine facand ca furtuna ce fusese sa se departeze ......Inchid incet ochi...Pleoapele imi sunt din ce in ce mai grele ...Ma detasez incet de tot ce ma inconjoara si privesc din exterior tot.
Liniste si tacere...Sufletul meu incepe sa se desprinda incet de tot ce il lega de aceasta lume .Pasesc incet pe o carare doar de mine stiuta ...Primii pasi....Ahhhhhh........Ceva ma tine !!! Nu imi da voie sa merg mai departe !!!
Sunt maini ce ma trag inapoi....In linistea eterna se aud estompat voci ce imi striga : " NU RENUNTA!!! ", "LUPTA!!,"SUNTEM AICI LANGA TINE...INTINDE DOAR MANA ". Nu am putere sa fac asta ....
" O Doamne !! " Sunt prinsa undeva la mijloc .....De o parte ..taramul umbrelor ma cheama neincetat , de cealalta ...maini ce ma trag inapoi in lumea vietii...Nu mai pot lupta ...Las ca cel mai puternic sa castige...Simt cum clipele se scurg , asemenea nisipului in clepsidra . Viata mea ...depinde acum de aceasta lupta , in care sunt ...nici eu nu mai stiu ce sunt.....Doare cumplit aceasta lupta ...doare cand privesc inapoi si ii vad pe toti ce sunt langa mine .
O doamne , cati sunt !! Nu mi-as fi imaginat niciodata asta ...Ore ce par minute...minute ce par secunde....secunde ce par clipe.....Forta lor si energia care o degaja e mai puternica decat cea a intunericului ...Caldura ma cuprinde iarasi , ma trage spre lumina.....Forta prietenilor ma prinde in mrejele ei . O putere fantastica creste in mine cu fiecare pas ce ma aduce mai aproape de ei ...Intind mana si ii simt ....sunt aici langa mine .Deschid ochii si ii vad .
Chiar daca , real sunt la sute sau mii de kilometrii , ii vad cu puterea mintii ....Sunt langa mine sii ii pot imbratisa pe fiecare . Nu sunt multi , dar sunt adevarati. Alaturi de ei , am invatat sa citesc cu sufletul , am invatat
sa traiesc cu inima .
Zambesc ...Hmmmm, oare cui pot multumi pentru ceea ce vad acum ??? Nimanui ....DOAR LOR...Ii pot numara pe degete cati sunt .....dar sunt reali si sinceri...iar puterea lor , e puetrea mea de a trai si de a trece de acum incolo peste tot....
Nu le voi spune numele , nu un nume conteaza ...Un nume scris doar asa pe o coala de hartie ...se sterge asa cum uiti o poezie ....STIU SIGUR ,ca ei se vor recunoaste , legatura sufleteasca si energetica ce s-a stabilit in noi ...e mult prea puternica sa aibe nevoie de nume ....
Acum , cand tot ce a fost intunecat in jurul meu s-a dus, pe buzele mele exista doar un singur cuvant : PRIETENI . E cel mai de pret pe lumea asta , iar cand realizezi ca ii ai ....totul se schimba si capata un alt inteles . Viata capata un alt aspect , ia o alta intorsatura .Realizezi ca nu mai esti singur . Ca poti primi iubire si o poti darui neconditioant. Realizezi ca ...in loc sa te refugiezi in moarte ...ai un umar pe care poti plange linistita, si brate
ce te tin strans in timp ce trupul iti e scuturat de hohote de plans. Realizezi ca , la intrebarea : " Ce am facut in viata",poti raspunde zambind : " Am sters o lacrima de pe obrazul cuiva drag " , " Am intins o mana cand disperarea l-a cuprins", "Am tinut in brate si am linistit , cand durerile le-au incercat mintea si trupul ". Pare putin . Pentru multi ar fi chiar...nimic . Insa TU si EI , stiti cat de mult inseamna toate aceste gesturi ...
Eu una stiu si voi stii pana ce moartea ma va despartii de ei . Sunt aici langa mine si vor fi in sufletul meu pe veci.
Pentru toate astea ...LE MULTUMESC !!
Nu stiu daca le voi putea multumi vreodata pentru tot .Fara sa stie , ei au salvat un suflet ...al meu ...Imbratisarea lor ,cuvintele lor ....m-au facut sa simt ca nu sunt singura ....
Au mai fost .....si nu odata , persoane ce mi s-au declarat prietene ...iar la prima incercare ...m-au trecut pe o lista a uitarii...
M-au aruncat intr-o lume a durerii....Durea atunci ingrozitor . Aveam senzatia ca toti sunt la fel , si refuzam cu tarie sa mai privesc in jur. Insa ei ....cei ce sunt acum in jurul meu ,m-au invatat sa privesc iar cu incredere inainte. Mi-au arata ca nu toti sunt la fel ....
Daca ieri ....eram aruncata in prapastia vietii , azi privesc zambind spre viitor.
Si pentru asta ......VA MULTUMESC , VOUA CE SUNTETI LANGA MINE .VOUA CE A-TI STIUT SA TRECETI DE APARENTE SI SA PRIVITI DINCOLO DE UN CHIP....SA VEDETI UN SUFLET !!
Sa vedeti ...sa ma vedti asa cum sunt , un om siplu , un suflet ce bantuie pe acest pamant.
Las gandurile sa se-astearna pe hartie , las sufletul sa-mi fie citit ca pe o poezie...si.......
JUR ACUM IN FATA CELUI DE SUS, CA VOI FI TRUP SI SUFLET ALATURI DE CEI CE AU STIUT SA IMI INTINDA O MANA , ATUNCI CAND TOTUL ERA PRABUSIT.
JUR CA DOAR MOARTEA VA PUTEA RUPE ACEASTA LEGATURA SFANTA CE S-A CREAT INTRE MINE SI VOI .
JUR CA ...VOI LUPTA CU TOATA FIINTA MEA SI VOI FI LANGA VOI CU TRUPUL , GANDUL SI SUFLETUL ORI DE CATE ORI VA FI NEVOIE.
JUR CU TOATA FIINTA MEA CA NIMIC , NIMIC NU VOI UITA !!! SI ......
JUR CA ACEST JURAMANT VA FI PENTRU MINE CEL MAI SFANT PE ACEST PAMANT!!
EmptySoul...
sa plece in lumea tacuta a umbrelor ...Priveam cu ochii pustii totul in jurul meu. Tacere....atat...Linistea ma inconjoara...Plutesc ....Caldura se transforma incet , incet in frig...Nu il simt. Calmul pune stapanire pe mine facand ca furtuna ce fusese sa se departeze ......Inchid incet ochi...Pleoapele imi sunt din ce in ce mai grele ...Ma detasez incet de tot ce ma inconjoara si privesc din exterior tot.
Liniste si tacere...Sufletul meu incepe sa se desprinda incet de tot ce il lega de aceasta lume .Pasesc incet pe o carare doar de mine stiuta ...Primii pasi....Ahhhhhh........Ceva ma tine !!! Nu imi da voie sa merg mai departe !!!
Sunt maini ce ma trag inapoi....In linistea eterna se aud estompat voci ce imi striga : " NU RENUNTA!!! ", "LUPTA!!,"SUNTEM AICI LANGA TINE...INTINDE DOAR MANA ". Nu am putere sa fac asta ....
" O Doamne !! " Sunt prinsa undeva la mijloc .....De o parte ..taramul umbrelor ma cheama neincetat , de cealalta ...maini ce ma trag inapoi in lumea vietii...Nu mai pot lupta ...Las ca cel mai puternic sa castige...Simt cum clipele se scurg , asemenea nisipului in clepsidra . Viata mea ...depinde acum de aceasta lupta , in care sunt ...nici eu nu mai stiu ce sunt.....Doare cumplit aceasta lupta ...doare cand privesc inapoi si ii vad pe toti ce sunt langa mine .
O doamne , cati sunt !! Nu mi-as fi imaginat niciodata asta ...Ore ce par minute...minute ce par secunde....secunde ce par clipe.....Forta lor si energia care o degaja e mai puternica decat cea a intunericului ...Caldura ma cuprinde iarasi , ma trage spre lumina.....Forta prietenilor ma prinde in mrejele ei . O putere fantastica creste in mine cu fiecare pas ce ma aduce mai aproape de ei ...Intind mana si ii simt ....sunt aici langa mine .Deschid ochii si ii vad .
Chiar daca , real sunt la sute sau mii de kilometrii , ii vad cu puterea mintii ....Sunt langa mine sii ii pot imbratisa pe fiecare . Nu sunt multi , dar sunt adevarati. Alaturi de ei , am invatat sa citesc cu sufletul , am invatat
sa traiesc cu inima .
Zambesc ...Hmmmm, oare cui pot multumi pentru ceea ce vad acum ??? Nimanui ....DOAR LOR...Ii pot numara pe degete cati sunt .....dar sunt reali si sinceri...iar puterea lor , e puetrea mea de a trai si de a trece de acum incolo peste tot....
Nu le voi spune numele , nu un nume conteaza ...Un nume scris doar asa pe o coala de hartie ...se sterge asa cum uiti o poezie ....STIU SIGUR ,ca ei se vor recunoaste , legatura sufleteasca si energetica ce s-a stabilit in noi ...e mult prea puternica sa aibe nevoie de nume ....
Acum , cand tot ce a fost intunecat in jurul meu s-a dus, pe buzele mele exista doar un singur cuvant : PRIETENI . E cel mai de pret pe lumea asta , iar cand realizezi ca ii ai ....totul se schimba si capata un alt inteles . Viata capata un alt aspect , ia o alta intorsatura .Realizezi ca nu mai esti singur . Ca poti primi iubire si o poti darui neconditioant. Realizezi ca ...in loc sa te refugiezi in moarte ...ai un umar pe care poti plange linistita, si brate
ce te tin strans in timp ce trupul iti e scuturat de hohote de plans. Realizezi ca , la intrebarea : " Ce am facut in viata",poti raspunde zambind : " Am sters o lacrima de pe obrazul cuiva drag " , " Am intins o mana cand disperarea l-a cuprins", "Am tinut in brate si am linistit , cand durerile le-au incercat mintea si trupul ". Pare putin . Pentru multi ar fi chiar...nimic . Insa TU si EI , stiti cat de mult inseamna toate aceste gesturi ...
Eu una stiu si voi stii pana ce moartea ma va despartii de ei . Sunt aici langa mine si vor fi in sufletul meu pe veci.
Pentru toate astea ...LE MULTUMESC !!
Nu stiu daca le voi putea multumi vreodata pentru tot .Fara sa stie , ei au salvat un suflet ...al meu ...Imbratisarea lor ,cuvintele lor ....m-au facut sa simt ca nu sunt singura ....
Au mai fost .....si nu odata , persoane ce mi s-au declarat prietene ...iar la prima incercare ...m-au trecut pe o lista a uitarii...
M-au aruncat intr-o lume a durerii....Durea atunci ingrozitor . Aveam senzatia ca toti sunt la fel , si refuzam cu tarie sa mai privesc in jur. Insa ei ....cei ce sunt acum in jurul meu ,m-au invatat sa privesc iar cu incredere inainte. Mi-au arata ca nu toti sunt la fel ....
Daca ieri ....eram aruncata in prapastia vietii , azi privesc zambind spre viitor.
Si pentru asta ......VA MULTUMESC , VOUA CE SUNTETI LANGA MINE .VOUA CE A-TI STIUT SA TRECETI DE APARENTE SI SA PRIVITI DINCOLO DE UN CHIP....SA VEDETI UN SUFLET !!
Sa vedeti ...sa ma vedti asa cum sunt , un om siplu , un suflet ce bantuie pe acest pamant.
Las gandurile sa se-astearna pe hartie , las sufletul sa-mi fie citit ca pe o poezie...si.......
JUR ACUM IN FATA CELUI DE SUS, CA VOI FI TRUP SI SUFLET ALATURI DE CEI CE AU STIUT SA IMI INTINDA O MANA , ATUNCI CAND TOTUL ERA PRABUSIT.
JUR CA DOAR MOARTEA VA PUTEA RUPE ACEASTA LEGATURA SFANTA CE S-A CREAT INTRE MINE SI VOI .
JUR CA ...VOI LUPTA CU TOATA FIINTA MEA SI VOI FI LANGA VOI CU TRUPUL , GANDUL SI SUFLETUL ORI DE CATE ORI VA FI NEVOIE.
JUR CU TOATA FIINTA MEA CA NIMIC , NIMIC NU VOI UITA !!! SI ......
JUR CA ACEST JURAMANT VA FI PENTRU MINE CEL MAI SFANT PE ACEST PAMANT!!
EmptySoul...
VIATA NU E DECAT UN FUM.......
Am avut ocazia ....si nu odata ....sa simt cum se formeaza o viata.....Un sentiment mirific, un sentiment al implinirii absolute. Un sentiment al triumfului vietii asupra mortii....E minunat sa vezi pe acel monitor de ecograf, ceva micut ,ce lupta sa supravietuiasca....Atingi si simti cum acea mica fiinta , dependenta de tine , se misca necontenit incercand sa iti spune :"-Hei!!!! Sunt aici !!!
E ceva fantastic , cand ...dupa noua luni in care iti imaginezi cum arata acea mogaldeata ce o vezi doar pe un ecran...sa o atingi .....sa ii simti caldura corpului ... Sa ii privesti chipul destins si luminat , plin de speranta .
Un chip senin, fara urme de rautate , fara urme de dusmanie sau tristete...Un chip brazdat de zambete senine ... O privire plina de speranta , si dornica sa invete tot ce se poate invata...
Am avut ocazia sa vad ...chipuri micute ...intunecate de lacrimi ....Lacrimi ce imbracau un suflet parasit si trist.....Am avut ocazia ....sa vad manute intinse in speranta ca la capatul lor vor gasi putina caldura si dragoste ...Doare ...doare acea imagine , este sfasietoare ....Totul in jurul lor se transforma in fum: sperante , vise. Privesc disperati spre cei din jur poate-poate va apare cineva sa le intinda o mana ......sa ii traga din fumul ce ii ineaca incet -incet ....
Am avut ocazia ......sa vad oameni suferinzi...Privirea ,lor disperata patrunde adanc ....Implora ajutor in lupta cu moartea .Totul in jurul lor e o ceata deasa , iar viata ...un fum ce se pierde in zare ...si doare ...Doare cumplit aceasta lupta dusa la infinit ...Unii mai norocosi castiga batalia.Chipul li se lumineaza , viata prinde iar contur si ceata dispare .Insa .....
Am avut , si nu odata ocazia ....sa vad cu viata se scurge incet.. incet din trupuri inerte....Trupuri ce cu putin inainte se zbateau inca in ceata ce ii inconjura , in dorinta disperata de a trai ...
Am avut ocazia ...sa privesc cum mainile disperat se agita in aer , in disperarea de a alunga fumul ce cuprinde trupul si ridica sufletul la cer . In disperarea de a se agata si de ultima speranta de viata .....Apoi ...cadeau inerte , langa trupul inert...
Doare ...doare ingrozitor sa le vezi sufletul cum dispare intr-un fum...Cum .....din tot ce au foat odata .....sunt doar trupuri inerte , reci .....Sloiuri de gheata ce vor fi topite de caldura pamantului si transformate in fum ....
Ma intreb acum .......cand am vazut atatea si am realizat ca viata e doar un fum...se merita sa plec la drum , sa ma transform in ceata fara sa ma gandesc cu drag la ce a fost ....
Toate in viata noastra isi au un rost , un rost a lor doar de noi stiut. Insa ce nu stim , e ca singuri ne chinuim.
Pasim singuri in aceasta lumea , traim mereu cu speranta de a fi multi , veseli, realizati , impliniti ...
Trecem in alta lumea la fel de singuri asa cum am venit .
Insa de noi depinde , ce facem cu timpul si spatiul dintre cele doua momente ...Il petrecem traind intr-un fum , sau .....ne bucuram de el in orice timp si orice moment , savurandu-l clipa de clipa , ca si cum aceea ar fi ultima ....
Doua momente nastere si moarte .......intre ele .....ceata ...oare razbatem sa vedem si soarele???
Eu una mi-am pus de mii de ori acesta intrebare , si cred ca am reusit sa gasesc o farama de raspuns ....Insa ...mai am multe de invatat , incat la final sa nu trag linie si sa spun.....VIATA MEA S-A DUS CA UN FUM ....
Emptysoul...
E ceva fantastic , cand ...dupa noua luni in care iti imaginezi cum arata acea mogaldeata ce o vezi doar pe un ecran...sa o atingi .....sa ii simti caldura corpului ... Sa ii privesti chipul destins si luminat , plin de speranta .
Un chip senin, fara urme de rautate , fara urme de dusmanie sau tristete...Un chip brazdat de zambete senine ... O privire plina de speranta , si dornica sa invete tot ce se poate invata...
Am avut ocazia sa vad ...chipuri micute ...intunecate de lacrimi ....Lacrimi ce imbracau un suflet parasit si trist.....Am avut ocazia ....sa vad manute intinse in speranta ca la capatul lor vor gasi putina caldura si dragoste ...Doare ...doare acea imagine , este sfasietoare ....Totul in jurul lor se transforma in fum: sperante , vise. Privesc disperati spre cei din jur poate-poate va apare cineva sa le intinda o mana ......sa ii traga din fumul ce ii ineaca incet -incet ....
Am avut ocazia ......sa vad oameni suferinzi...Privirea ,lor disperata patrunde adanc ....Implora ajutor in lupta cu moartea .Totul in jurul lor e o ceata deasa , iar viata ...un fum ce se pierde in zare ...si doare ...Doare cumplit aceasta lupta dusa la infinit ...Unii mai norocosi castiga batalia.Chipul li se lumineaza , viata prinde iar contur si ceata dispare .Insa .....
Am avut , si nu odata ocazia ....sa vad cu viata se scurge incet.. incet din trupuri inerte....Trupuri ce cu putin inainte se zbateau inca in ceata ce ii inconjura , in dorinta disperata de a trai ...
Am avut ocazia ...sa privesc cum mainile disperat se agita in aer , in disperarea de a alunga fumul ce cuprinde trupul si ridica sufletul la cer . In disperarea de a se agata si de ultima speranta de viata .....Apoi ...cadeau inerte , langa trupul inert...
Doare ...doare ingrozitor sa le vezi sufletul cum dispare intr-un fum...Cum .....din tot ce au foat odata .....sunt doar trupuri inerte , reci .....Sloiuri de gheata ce vor fi topite de caldura pamantului si transformate in fum ....
Ma intreb acum .......cand am vazut atatea si am realizat ca viata e doar un fum...se merita sa plec la drum , sa ma transform in ceata fara sa ma gandesc cu drag la ce a fost ....
Toate in viata noastra isi au un rost , un rost a lor doar de noi stiut. Insa ce nu stim , e ca singuri ne chinuim.
Pasim singuri in aceasta lumea , traim mereu cu speranta de a fi multi , veseli, realizati , impliniti ...
Trecem in alta lumea la fel de singuri asa cum am venit .
Insa de noi depinde , ce facem cu timpul si spatiul dintre cele doua momente ...Il petrecem traind intr-un fum , sau .....ne bucuram de el in orice timp si orice moment , savurandu-l clipa de clipa , ca si cum aceea ar fi ultima ....
Doua momente nastere si moarte .......intre ele .....ceata ...oare razbatem sa vedem si soarele???
Eu una mi-am pus de mii de ori acesta intrebare , si cred ca am reusit sa gasesc o farama de raspuns ....Insa ...mai am multe de invatat , incat la final sa nu trag linie si sa spun.....VIATA MEA S-A DUS CA UN FUM ....
Emptysoul...
GANDURI LA CEAS DE SEARA ....
Stau in fata unui monitor....Il privesc si ascult o melodie care ...vorba unei domnite .....imi incanta sufletul ... E o melodie lenta ....ce ma arunca in meditatie ....in melancolie...Am ascultat-o odata , si inca odata si ......inca oadata .....incontinuu ...o zi intreaga .
De ce ...pentru ca imi da o stare de bine , de caldura , de apropiere de fiinta iubita . Ma
ajuta sa ii simt bratele cuprinzandu-mi mijlocul , sa ii simt buzele sarutandu-mi gatul , chiar daca distanta ne desparte .
Inchid ochii si simt cum o liniste interioara ma cuprinde.Iubirea imi cuprinde sufletul , si vindeca ranile din el.Rani ale trecutlui . Rani provocate de cuvinte frumoase ....Ascult, in intunericul odaii, melodia si ma intreb acum , privind lucid in urma , cum am putut crede acele vorbe frumoase , acele juraminte facute in fata Celui de Sus.
Cat de copila am fost sa cred ca sunt adevarate .....Tremur si acum gandindu-ma la ce a fost ...Insa e un tremur de durere... O durere ca o lama de cutit ...ce ma loveste necontenit .Am iubit si am crezut ca ma iubeste ....poveste ...Nu poti iubi , atunci cand ranesti pe cel ce afirmi ca il iubesti , ca il apreciezi, ca il stimezi.
Spui Te iubesc si apoi , dupa ce deschizi usa dragostei , i-o trantesti in nas , razand satisfacut
de ce ai obtinut ,de ce ai reusit sa distrugi . Privesti cu ochi reci si impingi in neant pe cel ce te-a iubit cu adevarat.
Stau in fotoliu ...ascult melodia si simt caldura focului ce arde in vatra .Caldura ce incalzeste raceala ochilor ce m-au privit cand m-am prabusit .Cand am cazut in abisul intunecat al dezamagirii ....
Fredonez versurile .....Now I watch closely /And I watch wholly /I can't imagine love so rare /
She's young and tender /But will life bend her /I look around is she everywhere ....Dumnezeule ......cata profunzime pot da ......
In notpad-ul deschis,las cuvintele sa curga asa cum lacrimile imi curg pe obraz ...Intrebari si ganduri ma rascolesc ...Ma prabusesc in abis ....si totusi , simt o mana puternica ce ma prinde .Nu am curaj sa deschid ochii ....O simt cum imi cuprinde palma micuta si ma ridica ...Ma ridica pe marginea abisului in care cazusem ...Imi spune incet ...." -Hai , fa primul pas ! " Nu am curaj , nesiguranta ma omoara ....Mi-e teama sa nu fiu trasa ca sa pot fi aruncata apoi in abis.....Imi sopteste incet la ureche : "-Sunt aici , ori de cate ori, vei avea senzatia ca pici !! Te voi sustine si iti voi fi alaturi ...". " -Ai curaj si deschide ochii!! Priveste cu incredere , priveste-ma in ochi si ai sa vezi ca nu mint cu nimic ......"
Imi pun atunci o intrebare : sa cred sau nu ...Ce sa fac oare ?????
Simt o nevoie imensa de ajutor , de sfat in ceea ce ar trebui sa fac . Sa deschid ochii si sa ma rog sa traiesc
sau sa prefer sa fac pasul inapoi in abisul de unde tocmai fusesem salvata ....Stiam, in sinea mea ca e ultima data ....Trebuia sa ma gandesc bine daca sa percep acele cuvinte prin prisma rationamentlui sau a sufletului ...Am hotarat sa deschid ochii si sa ma las dusa de val .Am simtit flacara ,am simtit caldura . Am aflat ce inseamana puterea dragostei .....Am preferat sa simt aceasta putere decat sa simt puterea loviturilor de pumn ....Dar ma intreb ......o iubire frumoasa poate dura vesnic??Mi-e frica sa gandesc un raspuns ...Daca el ar fi DA ar fi ceva fantastic , minunat , de vis .....Daca ar fi Nu , nu poate dura ...mi-e groaza de consecinte. O noua suferinta stiu ca m-ar dobora definitiv ...Si totusi las intrebarile si incerc sa traiesc ce mi se intampla ....In jur sunt multi care vad aceasta poveste frumoasa si care dintr-un motiv sau altul incearca sa o distruga .Si totusi , ura lor simt ca ma face mai puternica , dusmania lor ma ridica. Dragostea lui , ma face sa trec peste tot , face ca ambitia mea sa ridice stacheta sus si sa merg mai departe , indiferent de piedici.Stiu acum , in acest moment ca ...am drumul meu de urmat , telul meu de atins si nu imi permit sa ma impiedic de lucruri marunte precum dusmanii ...Important e doar ce mi se intampla frumos in aceasta lume mizera , plina de ura si dusmanie .O lume in care daca nu faci ce vor ei ......te sterg din liste , iti da ignor din listele de mess, de la lista cu abonati la canalul muzical , din lista de prieteni .....Te sterg de peste tot ...Insa ma intreb asa , acum , intr-o noapte geroasa , oare din memorie te vor putea sterge ???...Vor putea sterge momentele cand au picat si le-ai intins umarul tau sa planga pe el , cand un zambet de al tau le-a luminat ziua , cand un cuvant sau un gest de al tau i-au facut sa simta ca au pe cineva langa si ca traiesc ???
Ei poate uita ....insa eu sigur nu . Si stiu cu siguranta ca , acolo, undeva Sus , exista Cineva care vede tot , si ne va plati la momentul potrivit polita , la fiecare .
Mai stiu ca ....indiferent cine sau cum au fost , nu i-am catalogat dupa nimic . I-am luat ca atare si am facut ce ma crezut ca e mai bine pentru ei .... acum , am vazut rasplata a tot ce ma facut ....
Ascult melodia si fredonez in continuare ...Almaz, pure and simple /Born in a world where love survives
Privesc jarul din vatra .....focul s-a stins , scanteile s-au dus ......a ramas doar jarul care inca arde mocnit ...
Ma uit la el ......e de ajuns sa pun un lemn si flacara se va aprinde iar ....Si totusi imi e teama .....Mi-e teama sa nu pierd o noua lupta ...Ar fi ultima pierdere .....pe care stiu ca as putea sa o mai suport ...Dumnezeu mi-e martor ...Deja sunt prea multe cicatrici , ca o noua lovitura sa nu ma faca sa singerez de moarte ...Am iubit ...si nu am fost iubita , am suferit ....iar altul a ras sarcastic de suferinta mea .Se spune ca a treia oara e si ultima .....nu imi doresc sa fie asa ......
Mi-e frica ....Dumnezeule cat mi-e de frica !!!!!!!!!!!
Rogu-te indruma-mi pasii catre drmul bun .........
EmtySoul...
De ce ...pentru ca imi da o stare de bine , de caldura , de apropiere de fiinta iubita . Ma
ajuta sa ii simt bratele cuprinzandu-mi mijlocul , sa ii simt buzele sarutandu-mi gatul , chiar daca distanta ne desparte .
Inchid ochii si simt cum o liniste interioara ma cuprinde.Iubirea imi cuprinde sufletul , si vindeca ranile din el.Rani ale trecutlui . Rani provocate de cuvinte frumoase ....Ascult, in intunericul odaii, melodia si ma intreb acum , privind lucid in urma , cum am putut crede acele vorbe frumoase , acele juraminte facute in fata Celui de Sus.
Cat de copila am fost sa cred ca sunt adevarate .....Tremur si acum gandindu-ma la ce a fost ...Insa e un tremur de durere... O durere ca o lama de cutit ...ce ma loveste necontenit .Am iubit si am crezut ca ma iubeste ....poveste ...Nu poti iubi , atunci cand ranesti pe cel ce afirmi ca il iubesti , ca il apreciezi, ca il stimezi.
Spui Te iubesc si apoi , dupa ce deschizi usa dragostei , i-o trantesti in nas , razand satisfacut
de ce ai obtinut ,de ce ai reusit sa distrugi . Privesti cu ochi reci si impingi in neant pe cel ce te-a iubit cu adevarat.
Stau in fotoliu ...ascult melodia si simt caldura focului ce arde in vatra .Caldura ce incalzeste raceala ochilor ce m-au privit cand m-am prabusit .Cand am cazut in abisul intunecat al dezamagirii ....
Fredonez versurile .....Now I watch closely /And I watch wholly /I can't imagine love so rare /
She's young and tender /But will life bend her /I look around is she everywhere ....Dumnezeule ......cata profunzime pot da ......
In notpad-ul deschis,las cuvintele sa curga asa cum lacrimile imi curg pe obraz ...Intrebari si ganduri ma rascolesc ...Ma prabusesc in abis ....si totusi , simt o mana puternica ce ma prinde .Nu am curaj sa deschid ochii ....O simt cum imi cuprinde palma micuta si ma ridica ...Ma ridica pe marginea abisului in care cazusem ...Imi spune incet ...." -Hai , fa primul pas ! " Nu am curaj , nesiguranta ma omoara ....Mi-e teama sa nu fiu trasa ca sa pot fi aruncata apoi in abis.....Imi sopteste incet la ureche : "-Sunt aici , ori de cate ori, vei avea senzatia ca pici !! Te voi sustine si iti voi fi alaturi ...". " -Ai curaj si deschide ochii!! Priveste cu incredere , priveste-ma in ochi si ai sa vezi ca nu mint cu nimic ......"
Imi pun atunci o intrebare : sa cred sau nu ...Ce sa fac oare ?????
Simt o nevoie imensa de ajutor , de sfat in ceea ce ar trebui sa fac . Sa deschid ochii si sa ma rog sa traiesc
sau sa prefer sa fac pasul inapoi in abisul de unde tocmai fusesem salvata ....Stiam, in sinea mea ca e ultima data ....Trebuia sa ma gandesc bine daca sa percep acele cuvinte prin prisma rationamentlui sau a sufletului ...Am hotarat sa deschid ochii si sa ma las dusa de val .Am simtit flacara ,am simtit caldura . Am aflat ce inseamana puterea dragostei .....Am preferat sa simt aceasta putere decat sa simt puterea loviturilor de pumn ....Dar ma intreb ......o iubire frumoasa poate dura vesnic??Mi-e frica sa gandesc un raspuns ...Daca el ar fi DA ar fi ceva fantastic , minunat , de vis .....Daca ar fi Nu , nu poate dura ...mi-e groaza de consecinte. O noua suferinta stiu ca m-ar dobora definitiv ...Si totusi las intrebarile si incerc sa traiesc ce mi se intampla ....In jur sunt multi care vad aceasta poveste frumoasa si care dintr-un motiv sau altul incearca sa o distruga .Si totusi , ura lor simt ca ma face mai puternica , dusmania lor ma ridica. Dragostea lui , ma face sa trec peste tot , face ca ambitia mea sa ridice stacheta sus si sa merg mai departe , indiferent de piedici.Stiu acum , in acest moment ca ...am drumul meu de urmat , telul meu de atins si nu imi permit sa ma impiedic de lucruri marunte precum dusmanii ...Important e doar ce mi se intampla frumos in aceasta lume mizera , plina de ura si dusmanie .O lume in care daca nu faci ce vor ei ......te sterg din liste , iti da ignor din listele de mess, de la lista cu abonati la canalul muzical , din lista de prieteni .....Te sterg de peste tot ...Insa ma intreb asa , acum , intr-o noapte geroasa , oare din memorie te vor putea sterge ???...Vor putea sterge momentele cand au picat si le-ai intins umarul tau sa planga pe el , cand un zambet de al tau le-a luminat ziua , cand un cuvant sau un gest de al tau i-au facut sa simta ca au pe cineva langa si ca traiesc ???
Ei poate uita ....insa eu sigur nu . Si stiu cu siguranta ca , acolo, undeva Sus , exista Cineva care vede tot , si ne va plati la momentul potrivit polita , la fiecare .
Mai stiu ca ....indiferent cine sau cum au fost , nu i-am catalogat dupa nimic . I-am luat ca atare si am facut ce ma crezut ca e mai bine pentru ei .... acum , am vazut rasplata a tot ce ma facut ....
Ascult melodia si fredonez in continuare ...Almaz, pure and simple /Born in a world where love survives
Privesc jarul din vatra .....focul s-a stins , scanteile s-au dus ......a ramas doar jarul care inca arde mocnit ...
Ma uit la el ......e de ajuns sa pun un lemn si flacara se va aprinde iar ....Si totusi imi e teama .....Mi-e teama sa nu pierd o noua lupta ...Ar fi ultima pierdere .....pe care stiu ca as putea sa o mai suport ...Dumnezeu mi-e martor ...Deja sunt prea multe cicatrici , ca o noua lovitura sa nu ma faca sa singerez de moarte ...Am iubit ...si nu am fost iubita , am suferit ....iar altul a ras sarcastic de suferinta mea .Se spune ca a treia oara e si ultima .....nu imi doresc sa fie asa ......
Mi-e frica ....Dumnezeule cat mi-e de frica !!!!!!!!!!!
Rogu-te indruma-mi pasii catre drmul bun .........
EmtySoul...
GRESELI...
O regula generala a universului spune ca,atunci cand ne nastem suntem puri. Sufletul nostru
mic, este neatins de rautatile ce ne inconjoara . Este atat de mic, incat in el nu au loc ura,
dusmania, rautatea. Inocenta si puritatea sunt cuvintele ce au loc acolo. Insa cum timpul trece,
pasim incet si in sfera raului , fie ca vrem , fie ca nu vrem .Rautatea incepe sa isi faca
aparitia sub diferite forme . Egoismul isi picura si el , putin cate putin otrava ....
Nu aveti cum sa spuneti : " -Nu e adevarat !!! "
Este si stiti bine ca am dreptate !!
Egoismul se transforma incet in rautate , rautatea in greseli si .....uite`asa incep zalale
lantului sa se lege intre ele ...
"-Ingeras, ii dai si lui putin jucaria ta ?
-NU , vine un raspuns , dat incet printre dinti ..."
sau....
"De ce el sa fie primul la dat pe topogan si nu eu ???? !!!!!!!, spune un copil tipang cat il
tine gura si batand puternic din picior...."
sau...
"Bine ca il iubesti pe el mai mult ca pe mine !!!!!! , se aude incet printre suspine si lacrimi ... "
Si uite asa incep rautatile si greselile ....
Facem greseli ,cu voia sau fara voia noastra . Le facem fara sa ne gandim la repercursiuni ...
V-ati gandit vreodata , cat ii doare pe cei din jur? Cat rau le facem cu greselile noastre ?
Aveti curajul sa spuneti : " am gresit , te rog frumos sa ma ierti !!! "?????
Ma intreb... oare mai putem atenua durerea ce o provocam gresind, cu doar doua cuvinte : IARTA-MA ?
Nu stiu ...am cautat raspunsul si nu l-am gasit nicaieri ...Voi a-ti incercat sa il gasiti ??
Iubim ...gresim....si...cu doar O "gresela" omoram un suflet ....Il trimitem in neant ...in
izolare si durere....
Ne iubim parintii, dar ...cu un simplu gest , un simplu cuvant ii ranim...iar rana doare cumplit.
Ii privim apoi , ii vedem cat sufera si ne intrebam : "dar ce am facut ???","unde am gresit ????",
" ce am spus de s`a suparat asa ???"
Nu , nu pot intelege pentru ca ,ceea ce ne cer ei ...e putina dragoste, o dragoste pe care ei ne`o
ofera neconditionat , inca de la nastere....
Ne iubim copiii, dar ....cu un simplu gest , cu un simplu cuvant ii ranim....si ii doare ingrozitor.
Le privim fata , schingiuita parca de durere, le privim lacrimile , ce se innoada in barba , ii
privim cum se intorc incet si pleca , lasandu-ne singuri si ne intrebam : " ce are ???", " nu poate
intelege ca imi este rau ???,ca nu am timp ???
Nu , nu pot intelege, chipurile acelea de ingeri, ce au venit pe lume in urma unei iubiri , asteapta
de la noi putina iubire ....neconditionata de nimic pe lumea asta , asa cum ei ne`o ofera neconditonat
ince de la primul scancet, de la primul zambet involuntar, inca de la primii pasi facuti , la capatul
carora ii asteapta doua brate sa ii prinda si sa le ofere siguranta ....
Il iubim pe cel de langa noi , dar ...cu un gest , un cuvant rostit sau nerostit, il ranim....
si doare .....Ii sfasie sufletul ....Il privim, cum ne priveste mut. Nu mai are putere sa spuns nimic,
doar chipul ii tradeaza suferinta...Suferinta ce o resimte sufletul lui, si atunic ne intrebam:
"ce am spus ???", " ce am facut???" Il privim mirati,neintelegand nimic din comportamentul lui...
Nu , nu poate intelege greseala noastra , pentru ca ....ne iubeste asa cum suntem ...
Nimeni nu poate intelege de ce gresim. Dar....oare noi putem intelege ca: am gresit ??, unde am gresit ??
cum am gresit ???, de ce am gresit ???
Abia atunci cand vom invata sa raspundem la aceste intrebari , vom invata sa folosim si cele doua cuvinte
ce pot atenua putin durerea pricinuita de greseala noastra . Nu ne trebuie o fraza intreaga, nu ne trebuiesc
motivatii stupide, nu trebuie sa aducem ofrande zeilor, pentru a ne fi iertata greseala . Trebuie sa invatam
sa spunem doar .....IARTA-MA !!!
Atat .......nimic mai mult ....Pentru ca cei de langa noi , ce ne iubesc neconditionat , au invatat sa ne
si ierte atunci cand au invatat sa ne iubeasca .......
E foarte greu sa il pronuntam ...Uneori ne dorim sa o facem , insa buzele noastre refuza cu incapatanare sa
il pronunte .
Insa , eu zic , ca in momentul in care vom costientiza greseala si repercursiunile ei asupra celor din jurul
nostru ne va fi mult mai usor sa il pronuntam .....
Hmmmmm......un cuvant atat de simplu si totusi atat de greu de rostit atunci cand trebuie ....IARTA-MA ....
Uneori preferam sa suferim de pe urma greselii facuta , continuam cu incapatanare sa refuzam sa il pronuntam .
Nu facem decat sa cascam si mai mult vidul ce apre intre noi si ceilalti....Privim vidul ce se mareste ,
cu fiecare greseala care o facem...si ne incapatinam sa spunem .....IARTA-MA ...Apoi ne plangem de mila ca
doare departarea ....
Suntem sadici , sadici chiar cu noi insine , condamnand pe toti , pe ei si pe noi la suferinta ...
Oare de ce ??? Oare de ce ne incapatanam sa il spunem ???
IARTA-MA ......un cuvant atat de simplu si totusi ....atat de complex ....Poate deschide multe...usi inchise.Poate
salva ......suflete....Poate ......face minuni........
Emptysoul , 20 ianuarie 2011
mic, este neatins de rautatile ce ne inconjoara . Este atat de mic, incat in el nu au loc ura,
dusmania, rautatea. Inocenta si puritatea sunt cuvintele ce au loc acolo. Insa cum timpul trece,
pasim incet si in sfera raului , fie ca vrem , fie ca nu vrem .Rautatea incepe sa isi faca
aparitia sub diferite forme . Egoismul isi picura si el , putin cate putin otrava ....
Nu aveti cum sa spuneti : " -Nu e adevarat !!! "
Este si stiti bine ca am dreptate !!
Egoismul se transforma incet in rautate , rautatea in greseli si .....uite`asa incep zalale
lantului sa se lege intre ele ...
"-Ingeras, ii dai si lui putin jucaria ta ?
-NU , vine un raspuns , dat incet printre dinti ..."
sau....
"De ce el sa fie primul la dat pe topogan si nu eu ???? !!!!!!!, spune un copil tipang cat il
tine gura si batand puternic din picior...."
sau...
"Bine ca il iubesti pe el mai mult ca pe mine !!!!!! , se aude incet printre suspine si lacrimi ... "
Si uite asa incep rautatile si greselile ....
Facem greseli ,cu voia sau fara voia noastra . Le facem fara sa ne gandim la repercursiuni ...
V-ati gandit vreodata , cat ii doare pe cei din jur? Cat rau le facem cu greselile noastre ?
Aveti curajul sa spuneti : " am gresit , te rog frumos sa ma ierti !!! "?????
Ma intreb... oare mai putem atenua durerea ce o provocam gresind, cu doar doua cuvinte : IARTA-MA ?
Nu stiu ...am cautat raspunsul si nu l-am gasit nicaieri ...Voi a-ti incercat sa il gasiti ??
Iubim ...gresim....si...cu doar O "gresela" omoram un suflet ....Il trimitem in neant ...in
izolare si durere....
Ne iubim parintii, dar ...cu un simplu gest , un simplu cuvant ii ranim...iar rana doare cumplit.
Ii privim apoi , ii vedem cat sufera si ne intrebam : "dar ce am facut ???","unde am gresit ????",
" ce am spus de s`a suparat asa ???"
Nu , nu pot intelege pentru ca ,ceea ce ne cer ei ...e putina dragoste, o dragoste pe care ei ne`o
ofera neconditionat , inca de la nastere....
Ne iubim copiii, dar ....cu un simplu gest , cu un simplu cuvant ii ranim....si ii doare ingrozitor.
Le privim fata , schingiuita parca de durere, le privim lacrimile , ce se innoada in barba , ii
privim cum se intorc incet si pleca , lasandu-ne singuri si ne intrebam : " ce are ???", " nu poate
intelege ca imi este rau ???,ca nu am timp ???
Nu , nu pot intelege, chipurile acelea de ingeri, ce au venit pe lume in urma unei iubiri , asteapta
de la noi putina iubire ....neconditionata de nimic pe lumea asta , asa cum ei ne`o ofera neconditonat
ince de la primul scancet, de la primul zambet involuntar, inca de la primii pasi facuti , la capatul
carora ii asteapta doua brate sa ii prinda si sa le ofere siguranta ....
Il iubim pe cel de langa noi , dar ...cu un gest , un cuvant rostit sau nerostit, il ranim....
si doare .....Ii sfasie sufletul ....Il privim, cum ne priveste mut. Nu mai are putere sa spuns nimic,
doar chipul ii tradeaza suferinta...Suferinta ce o resimte sufletul lui, si atunic ne intrebam:
"ce am spus ???", " ce am facut???" Il privim mirati,neintelegand nimic din comportamentul lui...
Nu , nu poate intelege greseala noastra , pentru ca ....ne iubeste asa cum suntem ...
Nimeni nu poate intelege de ce gresim. Dar....oare noi putem intelege ca: am gresit ??, unde am gresit ??
cum am gresit ???, de ce am gresit ???
Abia atunci cand vom invata sa raspundem la aceste intrebari , vom invata sa folosim si cele doua cuvinte
ce pot atenua putin durerea pricinuita de greseala noastra . Nu ne trebuie o fraza intreaga, nu ne trebuiesc
motivatii stupide, nu trebuie sa aducem ofrande zeilor, pentru a ne fi iertata greseala . Trebuie sa invatam
sa spunem doar .....IARTA-MA !!!
Atat .......nimic mai mult ....Pentru ca cei de langa noi , ce ne iubesc neconditionat , au invatat sa ne
si ierte atunci cand au invatat sa ne iubeasca .......
E foarte greu sa il pronuntam ...Uneori ne dorim sa o facem , insa buzele noastre refuza cu incapatanare sa
il pronunte .
Insa , eu zic , ca in momentul in care vom costientiza greseala si repercursiunile ei asupra celor din jurul
nostru ne va fi mult mai usor sa il pronuntam .....
Hmmmmm......un cuvant atat de simplu si totusi atat de greu de rostit atunci cand trebuie ....IARTA-MA ....
Uneori preferam sa suferim de pe urma greselii facuta , continuam cu incapatanare sa refuzam sa il pronuntam .
Nu facem decat sa cascam si mai mult vidul ce apre intre noi si ceilalti....Privim vidul ce se mareste ,
cu fiecare greseala care o facem...si ne incapatinam sa spunem .....IARTA-MA ...Apoi ne plangem de mila ca
doare departarea ....
Suntem sadici , sadici chiar cu noi insine , condamnand pe toti , pe ei si pe noi la suferinta ...
Oare de ce ??? Oare de ce ne incapatanam sa il spunem ???
IARTA-MA ......un cuvant atat de simplu si totusi ....atat de complex ....Poate deschide multe...usi inchise.Poate
salva ......suflete....Poate ......face minuni........
Emptysoul , 20 ianuarie 2011
ESEU DESPRE VIATA....
Ce ste viata ? Hmmm.... Cine poate spune ?. O fratura de moment , o clipa dintr-o secunda .. Nimic mai mult ..
Ne trece prin fata ochilor in cateva secunde atunci cand trecem din aceasta lume pamanteana in cea astrala .
De noi depinde ca acele secunde sa lungi sau doar clipe , sa fie frumoase sau sa fie urate .
Ce este viata ? Ani , luni, zile, ore, minute , secunde , clipe , tot ce se scurge si se termina cat ai clipi .
O clepsidra in al carui nisip, noi , oamenii santem particulele minuscule ce ne scurgem , incet , incet...
Ce suntem noi , oamenii? Hmm... Suflete stinghere ce bantuim intr-o lume tacuta ,plina de ...nimicuri.Suflete ce alearga
neincetat dupa ...realizari ? dupa ... impliniri? Hmmm....Oare cat conteaza astea ? Nimic ...toate astea le uitam . Le
inchidem in sertarasele mintii noastre, aruncam departe de noi cheia si uitam. Lasam timpul sa astearna praful peste ele.
Doar ce a fost odata frumos mai incercam sa ne amintim. Dar oare stim unde am pus cheia acelui sertar ? Nu.... din pacate .
Nebuniile vietii ne invalui ca o giulgi si nu ne da voie sa ne amintim unde e cheia fericirii, bucuriei ...Ardem incet ,
mocnit , ne aprindem brusc , dar ...exista un dar care ne stinge fara a ne lasa sansa sa aratam flacara ce poate lumina cai ...
Cadem , incercam sa ne ridicam de la pamant si sa renastem ca pasarea Pheonix din propia noastra cenusa .Insa ...pentru ca tot
timpul exista un insa ...vine un vant puternic si spulbera acea cenusa si astefel privim cum viata noastra se duce in pusti..
Privim cu disperare la ce a fost si nu mai e , la ce am vrut si nu am putut , la ce ne-am dorit si nu am avut...
Insa ... de noi depinde ca toate acestea sa nu existe .
EmptySoul....
Ne trece prin fata ochilor in cateva secunde atunci cand trecem din aceasta lume pamanteana in cea astrala .
De noi depinde ca acele secunde sa lungi sau doar clipe , sa fie frumoase sau sa fie urate .
Ce este viata ? Ani , luni, zile, ore, minute , secunde , clipe , tot ce se scurge si se termina cat ai clipi .
O clepsidra in al carui nisip, noi , oamenii santem particulele minuscule ce ne scurgem , incet , incet...
Ce suntem noi , oamenii? Hmm... Suflete stinghere ce bantuim intr-o lume tacuta ,plina de ...nimicuri.Suflete ce alearga
neincetat dupa ...realizari ? dupa ... impliniri? Hmmm....Oare cat conteaza astea ? Nimic ...toate astea le uitam . Le
inchidem in sertarasele mintii noastre, aruncam departe de noi cheia si uitam. Lasam timpul sa astearna praful peste ele.
Doar ce a fost odata frumos mai incercam sa ne amintim. Dar oare stim unde am pus cheia acelui sertar ? Nu.... din pacate .
Nebuniile vietii ne invalui ca o giulgi si nu ne da voie sa ne amintim unde e cheia fericirii, bucuriei ...Ardem incet ,
mocnit , ne aprindem brusc , dar ...exista un dar care ne stinge fara a ne lasa sansa sa aratam flacara ce poate lumina cai ...
Cadem , incercam sa ne ridicam de la pamant si sa renastem ca pasarea Pheonix din propia noastra cenusa .Insa ...pentru ca tot
timpul exista un insa ...vine un vant puternic si spulbera acea cenusa si astefel privim cum viata noastra se duce in pusti..
Privim cu disperare la ce a fost si nu mai e , la ce am vrut si nu am putut , la ce ne-am dorit si nu am avut...
Insa ... de noi depinde ca toate acestea sa nu existe .
EmptySoul....
DE CE IUBIM ......
De ce iubim .....pentru ca e singurul lucru frumos , din toata mizeria care ne inconjoara .... Sa iubesti frumos , cu sufletul nu doar cu vorba e un basm .... Sa poti spune cuiva din suflet Te iubesc ... avem nevoie de asta sa traim , sa trecem peste tot ...e puterea care ne ajuta sa mergem mai departe indiferent de noroiul in care ne zbatem zilnic .....
E visul dulce-amar .... e basmul pe care il visam toti sa il traim ...
De ce iubim .... poate pentru ca avem nevoie sa auzim acele cuvinte spuse cu patima , cu pasiune , poate pentru ca avem nevoie de acele atingeri tandre , de acele clipe mirifice in doi ...
De ce iubim ....raspunsul asta poate fi dat cel mai bine in doi ....
Un subiect de meditatie ...De ce iubim , pentru ce iubim ...Facem orice in cursul unei zile incercand sa nu ne gandim la acest subiect . Insa sunt momente cand el ne invadeaza mintea, sufletul si spiritul...
Atunci cand suntem singuri , intntr-o zi ploioasa de toamna...., intr-o zi geroasa de iarna , cand viscolul bate cu putere si lemnele trosnesc in soba langa care stam incercand sa ne incalzim ...
Ne incalzim trupul , dar sufletul ???
Neeeee, el ramane rece , de gheata , atunci cand nu exista dragoste ..... Stam ...asteptam , o scanteie sa aprinda valvataia , focul ce poate incalzi sufletul.....
Asteptam o viata , dar facem bine sa tot asteptam ??
Iubim ...avem nevoie de iubire ...de cuvinte dulci soptite usor la ureche , in timpul plimbarilor in doi ....in timp ce dragostea te ridica la cer de fericire ...
Fara iubire suntem doar trupuri , stane de piatra , umbre pe cararile vietii , activate doar pentru a ne hrani si lucra ....
Trupuri ce prind viata , la o atingere , cu o soapta , cu un sarut .....
Iubirea ....ne face mai puternici , mai siguri pe noi , in tot ce facem si gandim , ne readuce zambetul pe buze si veselia pe chip .....
Fara iubire ....fantome, umbre ce batuie stighere prin lumea cruda ce ne inconjoara ....intunecate ....reci ...asteptand doare trecerea spre lumea cealalta ...lumea umbrelor ...unde totul e inghetat si nu mai avem nevoie de caldura .......
Iubire..........frumoase si ciudate versuri
Descriu acest sentiment
Dar poti cuprinde intre randuri
Un suflet ce se zbate`n piept?
Il poti lega cu lanturi grele
Si pune valul peste el ?
Soptind doar vorbe ....goale , reci si grele
Vorbe ce il ucid , putin cate putin
Ii soarbe toata vlaga
Si moare apoi in chin ?
Iubire ............oare putem spune macar odata in viata ca am iubit sau ca iubim ????? Nu cred , doar ne mintim . Ciudat e ca ne place sa traim in aceasta minciuna. Ne amagim , visam si cantam in versuri ceva ce este ireal . Poate cineva sa spuna cu mana pe inima ca iubeste ......ca iubeste cu adevarat ?????
Nu cred.........Credem , si vrem cu disperare sa credem ca iubim , ca stim sa iubim , insa ........nu stim de cat sa chinuim doua suflete nevinovate ........al nostru si al celuilalt ......
De ce ??? De ce suntem atat de cruzi ????? De ce suntem asasini ?????De ce ne place sa omoram ceva ce nu merita omorat cu asa`zisa iubire ?????
Oare merita .........sa ucidem si sa fim ucisi ........???????Oare ?????
Chiar .....ce e iubirea ??? O farama dintr-un vis ....dintr-o speranta ...dintr-un ideal ... M-am intrebat si ma voi intreba mereu , nu am gasit si nu cred ca voi gasi raspunsul la aceasta intrebare ......
Sau poate ........poate , un cuvant ce atarna greu ......foarte greu cand vine vorba de iubire .......
Un cuvant ce ne face sa ne inecam in oceanul de vise despre iubirea perfecta ..........
EmptySoul...
E visul dulce-amar .... e basmul pe care il visam toti sa il traim ...
De ce iubim .... poate pentru ca avem nevoie sa auzim acele cuvinte spuse cu patima , cu pasiune , poate pentru ca avem nevoie de acele atingeri tandre , de acele clipe mirifice in doi ...
De ce iubim ....raspunsul asta poate fi dat cel mai bine in doi ....
Un subiect de meditatie ...De ce iubim , pentru ce iubim ...Facem orice in cursul unei zile incercand sa nu ne gandim la acest subiect . Insa sunt momente cand el ne invadeaza mintea, sufletul si spiritul...
Atunci cand suntem singuri , intntr-o zi ploioasa de toamna...., intr-o zi geroasa de iarna , cand viscolul bate cu putere si lemnele trosnesc in soba langa care stam incercand sa ne incalzim ...
Ne incalzim trupul , dar sufletul ???
Neeeee, el ramane rece , de gheata , atunci cand nu exista dragoste ..... Stam ...asteptam , o scanteie sa aprinda valvataia , focul ce poate incalzi sufletul.....
Asteptam o viata , dar facem bine sa tot asteptam ??
Iubim ...avem nevoie de iubire ...de cuvinte dulci soptite usor la ureche , in timpul plimbarilor in doi ....in timp ce dragostea te ridica la cer de fericire ...
Fara iubire suntem doar trupuri , stane de piatra , umbre pe cararile vietii , activate doar pentru a ne hrani si lucra ....
Trupuri ce prind viata , la o atingere , cu o soapta , cu un sarut .....
Iubirea ....ne face mai puternici , mai siguri pe noi , in tot ce facem si gandim , ne readuce zambetul pe buze si veselia pe chip .....
Fara iubire ....fantome, umbre ce batuie stighere prin lumea cruda ce ne inconjoara ....intunecate ....reci ...asteptand doare trecerea spre lumea cealalta ...lumea umbrelor ...unde totul e inghetat si nu mai avem nevoie de caldura .......
Iubire..........frumoase si ciudate versuri
Descriu acest sentiment
Dar poti cuprinde intre randuri
Un suflet ce se zbate`n piept?
Il poti lega cu lanturi grele
Si pune valul peste el ?
Soptind doar vorbe ....goale , reci si grele
Vorbe ce il ucid , putin cate putin
Ii soarbe toata vlaga
Si moare apoi in chin ?
Iubire ............oare putem spune macar odata in viata ca am iubit sau ca iubim ????? Nu cred , doar ne mintim . Ciudat e ca ne place sa traim in aceasta minciuna. Ne amagim , visam si cantam in versuri ceva ce este ireal . Poate cineva sa spuna cu mana pe inima ca iubeste ......ca iubeste cu adevarat ?????
Nu cred.........Credem , si vrem cu disperare sa credem ca iubim , ca stim sa iubim , insa ........nu stim de cat sa chinuim doua suflete nevinovate ........al nostru si al celuilalt ......
De ce ??? De ce suntem atat de cruzi ????? De ce suntem asasini ?????De ce ne place sa omoram ceva ce nu merita omorat cu asa`zisa iubire ?????
Oare merita .........sa ucidem si sa fim ucisi ........???????Oare ?????
Chiar .....ce e iubirea ??? O farama dintr-un vis ....dintr-o speranta ...dintr-un ideal ... M-am intrebat si ma voi intreba mereu , nu am gasit si nu cred ca voi gasi raspunsul la aceasta intrebare ......
Sau poate ........poate , un cuvant ce atarna greu ......foarte greu cand vine vorba de iubire .......
Un cuvant ce ne face sa ne inecam in oceanul de vise despre iubirea perfecta ..........
EmptySoul...
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)